În trimestrul al doilea din anul 2026, statele Uniunii Europene au înregistrat o tendință mixtă în ceea ce privește gestionarea șederilor ilegale ale cetățenilor din afara blocului. Deși numărul ordinelor de părăsire emise a scăzut, numărul persoanelor returnate efectiv în țări terțe a continuat să crească. Conform datelor oficiale, au fost returnate 36.825 de persoane, ceea ce reprezintă o creștere de 9,7% față de aceeași perioadă a anului trecut și o majorare de 5,9% față de trimestrul precedent.
Analiza cifrelor arată că procesul de emitere a ordinelor de părăsire a înregistrat o scădere semnificativă. În perioada aprilie-iunie 2026, statele UE au emis 110.335 de astfel de ordine, un volum care este cu 12% mai mic comparativ cu trimestrul al doilea din 2025. De asemenea, față de trimestrul imediat anterior, numărul ordinelor de părăsire a scăzut cu 3,9%. Această scădere a emiterii de acte nu indică neapărat o execuție mai scăzută a deciziilor, deoarece procesul de returnare poate dura luni de zile.
Din punct de vedere al distribuției pe state membre, Franța a fost cea mai activă în ceea ce privește emiterea ordinelor de părăsire, raportând 32.420 de cazuri, ceea ce înseamnă aproape trei din zece ordine din întreaga Uniune. Portugalia a ocupat următoarea poziție cu 11.190 de acte, urmată de Germania cu 8.160. Totuși, când vine vorba de execuția propriu-zisă a returnărilor, Germania a raportat cele mai multe numere, cu 8.400 de persoane, Franța cu 3.825 și Polonia cu 3.005 persoane returnate.
În ceea ce privește profilul persoanelor returnate, cetățenii din Türkiye, Siria și Georgia au format cele mai mari grupuri după cetățenie. La nivelul întregii UE, cele mai mari grupuri de persoane returnate au fost formate de cetățenii din Türkiye, cu 3.765 de persoane, Siria, cu 2.770 și Georgia, cu 2.140 de persoane. În ceea ce privește modul de plecare, 60,8% dintre returnările în țări terțe au fost de natură voluntară, în timp ce 39,2% dintre aceste procese au fost de tip forțat.
Un aspect important evidențiat de datele colectate este nivelul de asistență oferit acestor persoane în procesul de întoarcere. Aproape trei sferturi din totalul celor returnați, respectiv 74%, au beneficiat de o formă de sprijin material sau de altă natură asociată procesului de revenire în țara de origine. În schimb, o cotă de 26% dintre returnările înregistrate au fost clasificate drept neasistate, fără a primi nicio formă de ajutor în cadrul procedurii de plecare din Uniunea Europeană.
Statisticile privind returnările sunt colectate de Eurostat de la autoritățile naționale și acoperă perioadele trimestriale disponibile din anul 2021. Cadrul european definește returnarea ca o decizie administrativă sau judiciară prin care se constată șederea ilegală a unui cetățean al unei țări terțe și se impune obligația de întoarcere. Aceste date măsoară numărul de persoane, nu numărul de acte administrative, asigurând astfel o monitorizare a fluxurilor migratorii în cadrul blocului european.