Comisia Europeană a declanșat, la 1 octombrie 2026, o procedură de infringement împotriva României, din cauza modului în care sunt impozitate câștigurile din investiții. Autoritatea europeană consideră că sistemul fiscal actual creează un tratament discriminatoriu între investitorii care folosesc intermediari cu sediu în România și cei care apelează la brokeri din alte state membre UE sau din Spațiul Economic European (SEE). Această disparitate este văzută ca un obstacol în calea utilizării serviciilor financiare transfrontaliere.
În prezent, regimul fiscal este marcat de o diferență majoră de cote. Investitorii care utilizează intermediari supuși reținerii la sursă în România plătesc taxe de 3% sau 6% pentru fiecare tranzacție profitabilă. Pe de altă parte, cei care folosesc brokeri fără sediu permanent în țară sunt, de regulă, impozitați cu o cotă de 16% aplicată pe câștigul net anual impozabil. Această structură a generat deja schimbări semnificative, inclusiv creșterea cotelor de reținere la sursă de la 1% și 3% la nivelurile actuale de 3% și 6% începând cu ianuarie 2026.
Horia Păcurar, Branch Manager NAGA, avertizează că o reformă bazată pe simple cote nominale poate fi înșelătoare. De exemplu, un impozit de 6% aplicat individual pe tranzacțiile profitabile poate genera o taxă efectivă de 30% din rezultatul net, dacă investitorul nu poate compensa pierderile. În sistemul actual de reținere la sursă, pierderile nu pot fi compensate cu câștigurile, spre deosebire de regimul de 16% aplicat câștigului net anual. Această problemă tehnică poate duce la o sarcină fiscală reală mult mai mare pentru investitorii activi.
Există trei scenarii principale pentru modificarea sistemului fiscal. Prima variantă presupune extinderea regimului de reținere la sursă la brokerii europeni care operează în România prin pașaport european. A doua opțiune ar fi reducerea cotei de 16% pentru a fi comparabilă cu celelalte, menținând însă impozitarea pe câștig net anual. A treia direcție este introducerea unei cote unice de 16% pentru toți investitorii, oferind tuturor posibilitatea de a compensa pierderile eligibile cu câștigurile realizate, indiferent de intermediarul utilizat.
Implementarea unei noi reglementări poartă riscuri comerciale și de protecție. Dacă obligațiile de raportare și calcul al impozitului devin prea complexe, unii brokeri europeni ar putea decide că piața românească nu mai este viabilă și ar putea renunța la activitatea locală. Mai mult, un regim fiscal deficitar ar putea împinge investitorii către entități offshore din afara UE și SEE. Această mișcare ar putea lăsa cetățenii fără protecția oferită de reglementările europene, precum MiFID II, în căutarea unor avantaje fiscale nesigure.
Disputa privind reglementările europene reflectă o tensiune constantă între statele membre și instituțiile de la Bruxelles. În perioada recentă, liderii UE au manifestat dificultăți în a ajunge la consensuri pe teme economice și bugetare majore. Această procedură de infringement adaugă un nou strat de complexitate în relația dintre administrația locală și normele europene, punând sub semnul întrebării echilibrul dintre conformitatea juridică și protecția financiară a cetățenilor care participă la piețele de capital.