Noua structură a bugetului Uniunii Europene riscă să faciliteze fraudele și să îngreuneze urmărirea modului în care sunt cheltuiți banii publici. Curtea de Conturi Europeană a emis un avertisment oficial, subliniind că planurile Comisiei Europene de a introduce o flexibilitate sporită în gestionarea resurselor ar putea compromite transparența. Această reformă vizează capacitatea de răspuns la crize, însă vine cu riscuri majore de utilizare necorespunzătoare a fondurilor de la nivelul statelor membre.
Președintele Curții de Conturi Europene, Tony Murphy, a explicat că mecanismele propuse de Comisie ar putea transforma controlul într-un fel de autocontrol. În loc de monitorizare strictă, statelor membre li s-ar putea aloca sume mari de bani cu responsabilitatea de a asigura corectitudinea cheltuielilor. Murphy a întrebat direct care este prețul acestei flexibilități, avertizând că este mult mai dificil pentru auditori să urmărească traseul banilor atunci când guvernele naționale au libertate totală de redistribuire.
Propunerea Comisiei Europene presupune ca aproximativ jumătate din buget, adică aproape un trilion de euro, să fie gestionată printr-un singur fond pentru o perioadă de șapte ani. Această resursă ar putea fi utilizată pentru domenii diverse, de la migrație și agricultură până la dezvoltare regională, pentru a răspunde rapid unor crize precum războaiele sau schimbările climatice. Totuși, fondurile pentru agricultură și dezvoltare regională sunt deja recunoscute ca fiind vulnerabile la fraude și utilizări abuzive de către beneficiari.
Problemele de audit sunt deja vizibile, deoarece anul trecut erorile în utilizarea fondurilor au afectat tranzacții estimate la 5 miliarde de euro. Tony Murphy a avertizat că, în noul sistem, ar putea deveni imposibilă chiar și estimarea unor astfel de sume, deoarece autoritățile de audit din statele membre au metode de lucru și atribuții diferite. Wolfgang Stolz, șeful de cabinet al președintelui Curții de Conturi Europene, a adăugat că activitatea acestor autorități naționale nu este întotdeauna pe deplin fiabilă.
O schimbare critică vizează integrarea Politicii Agricole Comune într-un fond mai amplu, numit Planurile de Parteneriat Naționale și Regionale. Tony Murphy a precizat că PAC este mult mai ușor de auditat atunci când nu este amestecată într-un ansamblu eterogen de alte cheltuieli. Exemple de utilizări abuzive includ subvențiile pentru pășuni fictive în Grecia sau finanțarea unor vile de lux în Slovacia din fonduri destinate turismului rural, riscuri care pot crește prin noul model de bugetare.
Modelul actual de gestionare a fondurilor europene se bazează pe verificări fizice, unde auditorii pot vizita direct unitățile beneficiare, cum ar fi fermele. Totuși, experiența fondului de redresare creat după pandemia de COVID-19 a arătat că o abordare similară cu cea propusă reduce transparența, limitându-se la publicarea unei liste cu cei mai mari 100 de beneficiari. Această lipsă de vizibilitate face dificilă verificarea locului unde ajung, în realitate, banii europenilor.