Regulamentul (UE) 1115/2023, cunoscut sub numele de EUDR, introduce un nou cadru de conformare pentru a limita impactul asupra pădurilor prin controlul produselor de bază și asociate. Această reglementare vizează atât produsele introduse pe piața Uniunii Europene, cât și pe cele exportate din aceasta, impunând operatorilor să demonstreze că acestea nu provin din zone afectate de defrișări sau degradarea pădurilor. Măsurile vizează produse precum uleiul de palmier, cauciucul, soia, cafeaua, cacao, lemnul și carnea de vită, precum și derivate precum ciocolata, anvelopele sau mobilierul din lemn.
Pentru a respecta noile norme, companiile trebuie să instituie un mecanism intern de diligență care să permită identificarea și evaluarea riscurilor. Acest proces include aplicarea unor măsuri de reducere a riscurilor, documentarea riguroasă a conformității și transmiterea unei declarații de diligență în sistemul informatic al Comisiei Europene. Operatorii trebuie să confirme că riscul de neconformitate este inexistent sau neglijabil înainte de orice tranzacție. În acest context, este esențială verificarea trasabilității și a dovezilor de origine, mai ales când țara de expediție nu coincide cu locul real de producție.
Domeniul de aplicare a suferit modificări prin Regulamentul delegat (UE) 2102/2026, adoptat în septembrie 2026, care a extins lista produselor incluse. Noi categorii, precum cafeaua solubilă, limba congelată de bovine sau anumite derivate oleochimice și săpunuri pe bază de ulei de palmier, vor intra sub incidență începând cu 30 decembrie 2027. În schimb, anumite produse au fost eliminate, printre care pieile brute sau tăbăcite de bovine și benzile transportoare din cauciuc vulcanizat. De asemenea, au fost introduse excepții pentru deșeuri, produse uzate, mostre neglijabile și materiale folosite în medicină.
Țările de origine sunt clasificate în trei categorii de risc, ceea ce modifică obligațiile aplicabile fiecărui operator. Categoria de risc ridicat include Belarus, Rusia, Myanmar/Birmania și Coreea de Nord, în timp ce categoria standard cuprinde țări precum Brazilia, Indonezia sau Malaezia. Aproximativ 140 de state, inclusiv statele membre UE, Canada, China, SUA și Turcia, sunt clasificate cu risc scăzut. Aplicarea regulamentului a fost amânată pentru companiile mari până la 30 decembrie 2026, însă pentru microîntreprinderi și întreprinderi mici termenul limită este 30 iunie 2027.
Pregătirea necesită acțiuni imediate, de la verificarea codurilor tarifare și colectarea datelor de geolocalizare ale parcelelor de producție, până la revizuirea contractelor cu furnizorii. Importatorii și exportatorii trebuie să stabilească clar rolurile în lanțul de aprovizionare și să pregătească procedurile interne pentru depunerea declarațiilor. Lipsa pregătirii poate duce la consecințe operaționale severe și la sancțiuni financiare deosebit de mari pentru companii.
Nerespectarea prevederilor Regulamentului EUDR poate atrage amenzi semnificative pentru persoanele juridice, cu un cuantum de cel puțin 4% din cifra de afaceri anuală realizată la nivelul Uniunii Europene. Pe lângă aceste penalități monetare, autoritățile pot dispune și confiscarea produselor sau a veniturilor obținute prin încălcarea normelor. Prin urmare, analiza portofoliului de produse și ajustarea proceselor interne sunt pași critici pentru evitarea acestor riscuri financiare majore.