Avocatul general al Curții de Justiție a Uniunii Europene, Dean Spielmann, a emis concluzii în care susține că acordul dat unui furnizor de internet pentru utilizarea datelor de către parteneri nu permite trimiterea de mesaje comerciale de către o companie neidentificată. În cadrul cauzei Groupe Canal+, acesta propune ca persoana vizată să cunoască exact identitatea firmei care îi folosește datele personale în scopuri de marketing. Această poziție vine în contextul unui litigiu privind validitatea consimțământului oferit pentru campanii de publicitate electronică.
Litigiul vizează o amendă de 600.000 de euro impusă de CNIL societății Canal+. Compania a comandat în anul 2021 campanii de marketing electronic care au vizat aproximativ 3,9 milioane de persoane, folosind date colectate de la doi furnizori de internet. Acești furnizori aveau abonați care bifaseră o opțiune pentru utilizarea datelor de către parteneri, însă acești parteneri nu erau identificați în formular sau prin liste accesibile prin link-uri. Canal+ susține că acest acord era suficient de informat pentru a acoperi propriile campanii.
Dean Spielmann a explicat că există o distincție clară între transmiterea datelor și utilizarea lor ulterioară pentru marketing. Deși Regulamentul general privind protecția datelor permite menționarea unor categorii de destinatari la colectare, acest lucru nu oferă automat dreptul de a trimite mesaje comerciale. În momentul lansării unei campanii, compania care stabilește scopurile prelucrării este operatorul, iar identitatea acesteia trebuie să fie cunoscută pentru ca acordul utilizatorului să fie considerat informat și valid conform normelor europene.
Un alt argument respins de avocatul general este utilizarea link-ului de dezabonare disponibil în primul mesaj primit. Deși acest mecanism permite exercitarea unui drept ulterior, el nu poate remedia retroactiv lipsa unui acord valid obținut înainte de începerea activității de marketing. Spielmann a respins și ideea că solicitările repetate de consimțământ ar cauza o oboseală care să justifice relaxarea regulilor. În absența unui acord informat, compania trebuie să obțină un nou consimțământ înainte de a contacta persoanele.
Chiar și în cazul în care Curtea ar accepta utilizarea unei categorii de destinatari, avocatul general consideră că termenul de „partener” este prea vag. Pentru ca un acord să fie valid, persoana trebuie să se poată aștepta în mod rezonabil să fie contactată de o anumită companie. În prezent, lipsa precizărilor privind bunurile sau serviciile vizate face ca termenul să rămână insuficient pentru a asigura protecția datelor. Concluziile prezentate la Luxemburg nu sunt o hotărâre finală și nu anulează amenda aplicată.
Această procedură juridică se încadrează în cadrul reglementărilor europene privind protecția datelor personale, unde Curtea de Justiție are rolul de a interpreta normele UE. După ce instanța va emite interpretarea pentru cauza C-317/25, Conseil d’État va decide litigiul național în Franța. Procesul este esențial pentru stabilirea limitelor dintre marketingul digital și dreptul la confidențialitate, determinând modul în care companiile pot utiliza datele obținute prin intermediari comerciali.