Experții Gwendolyn Sasse, Lucina Drampian și Ljubica Djordjević au cer Uniunii Europene să utilizeze repere mai constante pentru monitorizarea drepturilor minorităților în țările candidate. Recomandările au fost prezentate în cadrul unui atelier organizat pentru Comisia pentru petiții a Parlamentului European. Aceștia propun implementarea unor criterii comparabile între rapoartele succesive și implicarea directă a comunităților vizate în procesul de evaluare a progreselor realizate de statele candidate.
Politologa Gwendolyn Sasse, directoare a Centre for East European and International Studies, ZOiS, susține că drepturile minorităților ar trebui să devină un reper explicit în instrumentele Parlamentului privind extinderea. Ea propune ca rapoartele de țară ale Comisiei pentru afaceri externe să includă standard o secțiune dedicată minorităților naționale. Sasse sugerează, de asemenea, ca birourile de legătură ale Parlamentului din țările candidate să servească drept puncte de contact pentru societatea civilă și organizațiile de minorități.
Lucina Drampian, din Secretariatul Comitetului consultativ al Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, recomandă utilizarea sistematică a evaluărilor Consiliului Europei. Ea subliniază că monitorizarea realizată de Convenția-cadru oferă date despre modul în care legile funcționează în viața cotidiană a persoanelor. Drampian a semnalat probleme precum creșterea ostilității față de minorități, politizarea subiectului și excluziunea persistentă a romilor, cerând o abordare care să depășească simpla existență a normelor juridice.
Ljubica Djordjević, de la European Centre for Minority Issues, ECMI, propune o schimbare majoră în arhitectura monitorizării prin desemnarea unui consilier special pentru minorități în cadrul Comisiei responsabile de extindere. Ea cere o coordonare mai formală între UE, Consiliul Europei și OSCE pentru a asigura consistența evaluărilor. Djordjević solicită ca organizațiile minorităților să poată prezenta rapoarte alternative pentru a identifica discrepanțele dintre legislația oficială și aplicarea reală a drepturilor.
Discuțiile au evidențiat faptul că, în timpul negocierilor de aderare, UE deține o pârghie puternică prin condiționalitatea politică, însă această influență scade semnificativ după intrarea unui stat în Uniune. În etapa post-aderare, mecanismele de monitorizare devin mult mai limitate. Experții au subliniat necesitatea integrării problemelor minorităților în rapoartele privind statul de drept chiar și după ce un stat a devenit membru al Uniunii Europene, pentru a menține standardele de protecție.
Procesul de extindere al Uniunii Europene implică o monitorizare constantă a reformelor, un aspect menționat și în contextul relațiilor cu alte state vecine. De exemplu, UE a solicitat Ucrainei continuarea reformelor necesare pentru a asigura finanțarea, evidențiind importanța respectării standardelor europene în procesul de integrare. Această dinamică subliniază modul în care implementarea normelor de stat de drept și a protecției drepturilor fundamentale rămâne un pilon central al politicii de extindere.