Curtea de Justiție a Uniunii Europene a emis o decizie fundamentală în cauza C-275/25, Kolwager, clarificând regimul fiscal al personalului UE. Instanța a stabilit că regula prin care funcționarii și agenții Uniunii își păstrează domiciliul fiscal inițial se extinde și asupra impozitului pe donații. Această decizie vine după un litigiu care a implicat un angajat al Băncii Europene de Investiții, vizând o sumă de 56.000 de euro impozitată de autoritățile germane.
Conflictul a luat însăntuirea după ce administrația germană a impus un impozit de 56.000 de euro pentru o donație de 300.000 de euro primită de la un frate. Beneficiarul, angajat la BEI, își mutase locuința în Germania după căsătoria din 2010, deși păstra și un apartament în Luxemburg. Autoritățile din Germania au considerat că persoana respectivă dobândise un domiciliu fiscal suplimentar în țara lor, emițând decizia de impunere în aprilie 2017.
Analiza juridică a CJUE s-a concentrat pe interpretarea Protocolului nr. 7 privind privilegiile și imunitățile UE. Deși articolul 13 menționează explicit impozitele pe venituri, avere și moștenire, fără a enumera donațiile, Curtea a decis că noțiunile fiscale trebuie interpretate uniform. Deoarece impozitul pe donații are caracteristici similare cu cel pe moșteniri, acesta intră în domeniul protecției oferite personalului UE, indiferent de clasificările naționale specifice.
O altă clarificare importantă vizează mutarea ulterioară a rezidenței din motive personale. CJUE a punctat că personalul vizat își păstrează domiciliul fiscal în statul membru unde se afla la angajare, chiar dacă își mută locuința într-un alt stat membru. Astfel, angajatul din dosar nu i se poate atribui un domiciliul fiscal suplimentar în Germania, deoarece stabilirea locuinței nu schimbă statutul fiscal protejat prin protocolul european.
Miza acestui caz este majoră din cauza diferențelor dintre sistemele fiscale naționale, în special în raport cu Austria. Austria a eliminat impozitul pe donații încă din august 2008, fapt care contează pentru impunerea contestată în Germania. Decizia europeană asigură o repartizare neutră a competențelor, menținând dreptul de taxare al statului de origine, fără a crea o scutire generală pentru toate tipurile de donații efectuate în UE.
În cadrul Uniunii Europene, regulile privind domiciliul fiscal sunt reglementate prin protocoale care definesc privilegiile și imunitățile agenților instituțiilor. Aceste norme vizează menținerea stabilității juridice pentru personalul care își schimbă reședința din motive legate de serviciul european. Aplicarea uniformă a acestor reguli de către instanțele de la nivel național și de către CJUE este esențială pentru evitarea dublei impuneri sau a taxărilor nejustificate.