Curtea de Justiție a Uniunii Europene a emis joi, 8 octombrie, o hotărâre prin care stabilește că veniturile obținute de un profesor printr-un al doilea contract de muncă trebuie incluse în calculul remunerației pentru concediul anual. Această decizie vizează contractele de muncă pe durată determinată, cu plata cu ora, chiar dacă angajatul deține deja un contract de bază pe durată nedeterminată și cu normă întreagă. Practica actuală din România, care ia în considerare doar contractul principal, este considerată incompatibilă cu dreptul UE.
Litigiul a fost pornit de 14 cadre didactice din România, reprezentate de Uniunea Sindicală „Didactica” Vaslui, care aveau un conflict cu Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Vaslui. În perioada cuprinsă între anii școlari 2019 și 2022, acești angajați au cumulat contracte cu normă întreagă cu contracte suplimentare, pe durată determinată și cu timp parțial. Drepturile lor financiare legate de concediul anual și indemnizațiile de hrană au fost calculate anterior doar pe baza contractelor de bază, ignorând activitatea prestată suplimentar.
Conform interpretării CJUE, remunerația pentru concediul anual trebuie calculată ținând cont de munca și veniturile obținute în baza ambelor contracte de muncă. De asemenea, indemnizația de hrană trebuie acordată proporțional și pentru activitatea desfășurată prin contractul cu plata cu ora, fiind inclusă obligatoriu în remunerația aferentă concediului. Curtea a subliniat că excluderea acestor venituri reduce remunerația primită în perioada de concediu, încălcând dreptul fundamental al lucrătorului la un concediu anual plătit.
Hotărârea nu implică acordarea unui al doilea concediu integral de 62 de zile, deoarece principiul proporționalității trebuie să rămână aplicabil. CJUE a analizat problema și prin prisma normelor europene împotriva discriminării lucrătorilor cu timp parțial sau pe durată determinată. Un salariat nu poate fi tratat mai puțin favorabil doar pentru că al doilea său contract are caracter de timp parțial, dacă situația este comparabilă și nu există motive obiective care să justifice o diferențiere de tratament.
Decizia nu stabilește sumele exacte datorate celor 14 angajați, deoarece CJUE oferă doar o interpretare a dreptului UE. Curtea de Apel Iași va trebui să soluționeze litigiul pe baza acestei interpretări juridice. În acest caz, se analizează dacă normele naționale permit excluderea drepturilor financiare atunci când un angajat are un contract separat cu timp parțial. Rezultatul va determina modul în care se vor calcula plățile pentru acest grup de profesori.
În România, acest subiect este marcat de o controversă juridică majoră, deoarece Înalta Curte de Casație și Justiție a emis în septembrie 2024 Decizia nr. 41. Această decizie interpreta dreptul național astfel încât cadrele didactice care desfășoară activitate în regim de plată cu ora, prin cumul de contracte la aceeași unitate, să nu beneficieze de concediu plătit pentru acea activitate suplimentară. Hotărârea CJUE vine să aducă o clarificare asupra compatibilității normelor naționale cu standardele europene de nediscriminare.