Curtea de Justiție a Uniunii Europene a emis o decizie care obligă recalcularea drepturilor bănești pentru profesorii din România care cumulează două tipuri de contracte. Această hotărâre vine după ce cadrele didactice care aveau normă întreagă și activități suplimentare în regim de plată cu ora au contestat modul de calcul al indemnizațiilor. Conform instanței europene, remunerația pentru concediul anual și indemnizația de hrană trebuie să reflecte veniturile obținute în cadrul ambelor contracte de muncă.
Litigiul a luat însăprăpătai după ce 14 cadre didactice, angajate între anii 2019 și 2022 cu contract de muncă pe durată nedeterminată, au desfășurat activități suplimentare pe fracțiune de normă. În perioada școlară, cuprinsă între septembrie și iunie, instituțiile de învățământ au calculat drepturile pentru concediul anual și indemnizația de hrană doar pe baza contractului principal de normă întreagă. Profesorii au considerat că acest lucru este nedrept și au solicitat calcularea proporțională a acestor sume.
Acțiunea a început la Tribunalul Vaslui, unde cadrele didactice, reprezentate de organizația lor sindicală, au câștigat procesul în anul 2023. Angajatorul a refuzat însă decizia și a depus apel la Curtea de Apel din Iași, care a decis să trimită întrebările către Curtea de Justiție. Întrebarea centrală a fost dacă reglementările naționale române, care exclud orele de plată cu ora din calculul beneficiilor, sunt în conflict cu dreptul Uniunii Europene.
CJUE a punctat că orice lucrător are dreptul la un concediu anual plătit de cel puțin patru săptămâni, un principiu fundamental al dreptului social european. Instanța a explicat că remunerația pentru concediu trebuie să plaseze angajatul într-o situație comparabilă cu perioadele de muncă efectuate. Prin urmare, excluderea orelor lucrate sub contracte pe durată determinată sau pe fracțiune de normă reprezintă o încălcare a acestui standard de protecție socială.
Analizând acordurile-cadru europene, Curtea a stabilit că angajații din acest caz sunt sub incidența ambelor noțiuni de „lucrător pe durată determinată” și „lucrător pe fracțiune de normă”. Deoarece indemnizația de hrană face parte din remunerație, ea intră în sfera condițiilor de încadrare în muncă. Curtea a concluzionat că interdicția de a aplica un tratament mai puțin favorabil celor cu normă redusă față de cei cu normă întreagă este o expresie a principiului egalității.
În sistemul de învățământ din România, gestionarea resurselor umane și a contractelor de muncă rămâne un subiect tensionat, în contextul presiunii asupra numărului de cadre didactice. Problemele legate de cumulul contractelor și de respectarea drepturilor salariale sunt adesea discutate în cadrul sindicatelor, în încercarea de a asigura o remunerație corectă pentru efortul suplimentar depus de profesori în afara normei principale.