Curtea de Justiție a Uniunii Europene a emis o decizie care permite autorităților să ia în calcul limitele legale de pasageri atunci când stabilesc capacitatea disponibilă pentru alocarea sloturilor. În cauza C-857/24, instanța a analizat situația aeroportului din Dublin, unde un plafon de 32 de milioane de pasageri anual impus prin autorizații de urbanism a generat un litigiu major. CJUE a clarificat faptul că o constrângere juridică poate limita capacitatea operațională, chiar dacă infrastructura fizică ar putea procesa un număr mai mare de persoane.
Disputa a luat amploare deoarece limita de 32 de milioane de pasageri nu provine din dimensiunea terminalelor, ci din condițiile impuse de An Bord Pleanála pentru extinderea Terminalului 1 și a Terminalului 2. Companiile aeriene au susținut că o limită de urbanism nu constituie o constrângere tehnică, operațională sau de mediu permisă de legislația europeană pentru stabilirea capacității. Totuși, Curtea a respins această interpretare, subliniind că orice regulă juridică obligatorie care afectează numărul de persoane primite trebuie inclusă în analiza obiectivă a capacității.
Un aspect critic al deciziei vizează protecția sloturilor istorice, regăsite sub regula „use it or lose it”. Companiile care utilizează cel puțin 80% dintr-o serie de sloturi beneficiază de prioritate, dar CJUE a precizat că acest statut nu reprezintă un drept de proprietate absolut. În situații excepționale, dacă parametrii de capacitate impuși de lege nu permit acest lucru, unele sloturi istorice pot să nu mai fie alocate. Astfel, stabilitatea operațională a companiilor trebuie negociată cu limitele legale de trafic.
Litigiul de la Dublin implică operatorul daa și companii precum Aer Lingus, Ryanair, Delta Air Lines, JetBlue, United Airlines, Emerald Airlines și Airlines for America. Pe partea adversă se află Irish Aviation Authority și Airport Coordination Limited. Problema a devenit urgentă pentru sezonul de vară 2025, când IAA a stabilit un plafon de 25,2 milioane de locuri pentru a respecta limita anuală. Această măsură ar fi împiedicat coordonatorul să satisfacă toate cererile sau să reînnoiască seriile de sloturi revendicate de operatori.
Decizia CJUE nu anulează zboruri și nu stabilește exact ce sloturi vor fi reduse la Dublin, lăsând soluționarea litigiului în mâna instanței irlandeze. Totuși, hotărârea stabilește o regulă generală pentru toate aeroporturile coordonate din UE: constrângerile juridice, inclusiv cele de urbanism, sunt relevante pentru alocarea sloturilor. Pentru companiile aeriene, acest lucru înseamnă că drepturile lor de prioritate funcționează doar în interiorul limitei de capacitate legală stabilită, nu peste aceasta.
Sistemul de alocare a sloturilor este esențial în aeroporturile unde cererea depășește capacitatea, fiind o permisiune de utilizare a infrastructurii la o anumită dată și oră. În cadrul european, acest mecanism este reglementat strict pentru a asigura ordinea operațională. Deși companiile invocă libertatea de activitate comercială, Curtea a concluzionat că sistemul de prioritate nu transformă aceste permisiuni în drepturi de proprietate asupra infrastructurii aeroportuare, protejând astfel capacitatea legală a aeroportului.