Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis, la data de 15 octombrie, că un prestator de servicii de plată are obligația de a rambursa imediat suma unei tranzacții neautorizate. Această decizie este valabilă chiar și în situațiile în care banca consideră că propriul client a facilitat frauda prin neglijență gravă. Prin interpretarea cauzei C-70/25, Tukowiecka, instanța europeană a clarificat modul în care trebuie aplicate regulile de protecție a consumatorilor.
Conform deciziei, banca trebuie să efectueze rambursarea imediat sau, cel târziu, până la sfârșitul următoarei zile lucrătoare de la momentul în care a luat la cunoștință tranzacția sau a fost notificată. Această restituire rapidă are scopul de a readuce contul clientului în situația în care acesta s-ar fi aflat dacă operațiunea neautorizată nu ar fi fost executată. Invocarea neglijenței din partea utilizatorului nu constituie un motiv legal pentru amânarea acestui proces de restituire.
Litigiul a luat însălăpt în Polonia, după ce o femeie a fost victima unei fraude online prin care i-au fost transferați aproximativ 3.000 de zloți polonezi, echivalentul a circa 700 de euro. Victima a introdus datele de autentificare pe un site fals, care imita pagina băncii sale, după ce a primit un link de la un pretins cumpărător. Banca poloneză a refuzat inițial rambursarea, susținând că femeia și-a divulgat datele de securitate, ceea ce ar fi constituit neglijență gravă.
CJUE a explicat că procesul de rambursare și stabilirea persoanei care suportă pierderea financiară sunt două etape distincte. Banca nu poate suspenda plata pentru a investiga comportamentul clientului, ci trebuie să restituie banii mai întâi. Dacă instituția demonstrează ulterior că pierderea a fost cauzată de încălcarea intenționată sau prin neglijență gravă a obligațiilor de securitate, ea poate cere recuperarea sumei prin proceduri juridice separate.
Există o excepție strictă în care banca poate amâna rambursarea imediată, dar aceasta este limitată la situațiile în care există motive rezonabile să se suspecteze că însăși clientul a comis o fraudă. În acest caz specific, banca trebuie să comunice aceste suspiciuni în scris autorității naționale competente. Curtea a subliniat că simpla suspiciune de neglijență nu permite extinderea acestei excepții, menținând astfel protecția utilizatorilor împotriva retinerii nejustificate a fondurilor.
Regulile interpretate de Curtea de Justiție provin din Directiva (UE) 2015/2366, cunoscută sub numele de PSD2, care armonizează regulile privind serviciile de plată și securitatea operațiunilor în statele membre. Această directivă stabilește cadrul de răspundere pentru tranzacțiile neautorizate în piața internă europeană, asigurând un standard uniform de protecție pentru toți utilizatorii serviciilor financiare din Uniunea Europeană.