Comisia Europeană a decis să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene împotriva Belgiei, acuzând autoritățile acestui stat de încălcarea normelor europene. Disputa vizează modul în care Belgia a recunoscut hotărâri arbitrale de tip investitor-stat, care impun alte state membre plata unor despăgubiri către investitori. Comisia susține că această recunoaștere a făcut deciziile direct executorii pe teritoriul belgian, ignorând evaluările necesare privind conformitatea cu regulile privind ajutoarele de stat.
Conflictul juridic are la bază hotărâri arbitrale prin care investitorilor li s-au acordat sume de bani după ce au fost modificate schemele naționale de sprijin pentru energia regenerabilă. Autoritățile belgiene au procedat la recunoașterea acestor hotărâri înainte ca executivul european să autorizeze eventualele plăți în temeiul regulilor de ajutor de stat. Această acțiune este considerată de Comisie o încălcare a autonomiei dreptului UE și a principiului cooperării loiale dintre statele membre și instituțiile comunitare.
Procedura de infringement, identificată sub codul INFR(2025)2199, a urmat un parcurs formal care a început cu o notificare oficială în decembrie 2025. Ulterior, în aprilie 2026, Comisia a emis un aviz motivat după ce a evaluat răspunsurile autorităților belgiene. Executivul european a concluzionat că explicațiile primite nu schimbă evaluarea inițială, motivând că recunoașterea acestor hotărărâri creează un risc imediat ca statele vizate să fie obligate la plată fără controlul Bruxellesului.
Comisia invocă obligația de standstill, prevăzută de articolul 108 alineatul 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care impune statelor să notifice proiectele de ajutor înainte de aplicarea lor. De asemenea, sunt invocate articolele 267 și 344 din același tratat pentru a menține interpretarea dreptului UE în cadrul sistemului judiciar european. Comisia argumentează că un tribunal arbitral poate stabili o obligație de plată, dar nu are competența de a autoriza un ajutor de stat.
Un caz specific menționat este cel al companiei JGC Holdings, ulterior cesionată fondului Blasket Renewable Investments, unde o hotărâre a fost recunoscută în Belgia. În acest dosar, în iunie 2025, au fost eliberate aproximativ 33 de milioane EUR depuse într-un cont escrow către Blasket. Deși acest caz ilustrează contextul, Comisia nu afirmă că sesizarea CJUE se limitează doar la această hotărâre, ci vizează modul general de gestionare a unor astfel de decizii arbitrale.
Regulamentul privind ajutoarele de stat reglementează modul în care guvernele pot oferi sprijin financiar companiilor, pentru a preveni distorsiunile concurențiale în cadrul pieței unice. În Uniunea Europeană, orice formă de sprijim financiar care poate favoriza anumite companii trebuie supusă controlului strict al Comisiei Europene. Această procedură de control este esențială pentru a asigura că resursele publice sunt utilizate conform normelor de concurență acceptate de toate statele membre.
Sesizarea la CJUE nu reprezintă o condamnare automată a Belgiei, ci o solicitare de constatare a încălcării obligațiilor. Curtea va analiza argumentele ambelor părți înainte de a decide dacă statul și-și-a încălcat responsabilitățile. Dacă se va constata o încălcare, Belgia va trebui să ia măsuri pentru a se conforma, însă eventualele sancțiuni financiare vor urma doar după etape juridice suplimentare.