Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că un student care a urmat o parte semnificativă din educația sa în Belgia și a obținut diploma de învățământ secundar acolo poate avea o legătură reală cu societatea belgiană. Această conexiune trebuie luată în considerare de autorități înainte de aplicarea cotelor rezervate nerezidenților pentru accesul la studiile medicale. Decizia vine ca o limitare a utilizării exclusive a reședinței ca criteriu de selecție pentru candidații deja integrați în sistemul de învățământ local.
Litigiul a fost declanșat de Axel Dris, un cetățean luxemburghez cu domiciliul în Luxemburg, care și-a realizat studiile secundare în Arlon, în Belgia. În anul 2022, acesta a susținut examenul de admitere pentru studiile de medicină și științe dentare, însă a fost împiedicat să obțină certificatul de înscriere. Din cauza domiciliului său oficial în Luxemburg, el a fost inclus în cota de 30% destinată candidaților nerezidenți, ceea ce l-a plasat în afara numărului de locuri disponibile.
CJUE a stabilit că o diferență de tratament bazată strict pe reședință poate reprezenta o formă de discriminare indirectă pe criteriul cetățeniei. Deși statele membre au competența de a organiza sistemele de educație și de a proteja sănătatea publică prin limitări, aceste măsuri trebuie să fie obiective și proporționale. Autoritățile nu pot presupune automat că un nerezident va părăsi sistemul medical local, ignorând legăturile sociale și educaționale formate în timpul școlarizării pe teritoriul statului.
Hotărârea în cauza C-131/25, Axel Dris împotriva Guvernului Comunității Franceze, nu anulează sistemele de cote în sine, ci impune o evaluare a contextului individual. Integrarea nu se rezumă doar la prezența într-o instituție, ci include activitățile sociale și relațiile dezvoltate în perioada școlară. Diploma obținută în sistemul belgian consolidează această legătură, iar reședința formală peste frontieră nu poate șterge automat aceste efecte de integrare socială și educațională.
Instanța națională trebuie acum să soluționeze litigiul conform interpretării oferite de Curtea de Justiție, fără ca aceasta să îi garanteze automat lui Axel Dris admiterea sau despăgubiri. Decizia nu stabilește un număr fix de ani de școlarizare necesari pentru a fi considerat integrat, ci lasă evaluarea în seama autorităților. Totuși, orice regulă restrictivă pentru nerezidenți trebuie să demonstreze necesitatea reală și să nu depășească măsurile strict necesare pentru atingerea obiectivelor de sănătate publică.
Această decizie are o importanță majoră pentru mobilitatea transfrontalieră în cadrul Uniunii Europene, în special în zonele unde elevii locuiesc într-un stat și învață în altul. Cadrul juriditar european impune ca frontierele administrative să nu ignore legăturile efective create prin educație. În contextul reglementărilor europene, protecția drepturilor cetățenilor la accesul la studii trebuie să echilibreze necesitățile de formare a profesioniștilor medicali cu principiul nediscriminării.