Statele membre ale Uniunii Europene nu pot suspenda în mod automat examinarea cererilor de azil depuse de persoanele care beneficiază deja de protecție temporară. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit acest lucru prin decizia instanței în cauza C-249/25, Jilin, clarificând modul în care cele două mecanisme de protecție interacționează. Autoritățile nu au dreptul să amâne începerea termenelor procedurale până la expirarea statutului de protecție temporară acordat.
Litigiul a luat însălărit în cazul lui UB, un cetățean chinez de origine uigură care locuise în Ucraina. Acesta a ajuns în Țările de Jos în martie 2022 și a depus o cerere de azil în aprilie. Autoritățile neerlandeze au argumentat că, fiind eligibil pentru protecție temporară, examinarea cererii sale de azil putea fi reluată doar după expirarea acestui regim. Tribunalul din Haga a respins această interpretare, obligând ministrul să ia o decizie.
Curtea subliniază că protecția temporară este un mecanism excepțional pentru a răspunde rapid la afluxuri masive, dar aceasta nu înlocuiește evaluarea individuală necesară pentru statutul de refugiat. Beneficiarii pot depune cereri de azil în orice moment, iar cele două regimuri juridice pot funcționa în paralel. Un solicitant poate menține protecția temporară chiar dacă cererea sa de protecție internațională este ulterior respinsă de autorități.
În ceea ce privește termenele, regimul prevede de obicei o perioadă de șase luni pentru finalizarea examinării. Există posibilitatea unor prelungiri în situații complexe, cu un termen maxim de 21 de luni în anumite circumstanțe. CJUE a observat că legiuitorul european a discutat posibilitatea suspendării procedurilor, dar această opțiune nu a fost inclusă în textul final al directivei, nepermițând statelor să înghețe dosarele.
Autoritățile pot gestiona situațiile de suprasolicitare doar prin organizarea etapizată a examinării și stabilirea unor priorități concrete. Această flexibilitate este permisă doar în cazuri de imposibilitate obiectivă de a respecta termenele, nu ca o regulă generală. Instanțele naționale trebuie să verifice dacă întârzierea este justificată de volumul de cereri sau dacă este doar o suspendare automată aplicată nedrept unor categorii de persoane.
Decizia CJUE are un impact major asupra modului în care administrațiile naționale gestionează fluxurile migratorii sub presiune. Interpretarea este obligatorie pentru toate instanțele europene care se confruntă cu probleme similare de drept european. Această hotărâre asigură că protecția oferită în situații de criză nu anulează dreptul fundamental al fiecărei persoane de a beneficia de o evaluare individuală a cazului său.