O investigație realizată de Context.ro a pus la lumină o situație critică privind protecția persoanelor exploatate în România. Centrele statului destinate cazării și asistenței victimelor traficului de ființe umane nu funcționează de ani de zile, în ciuda faptului că sunt menționate oficial în legislația națională. Această realitate contrazice declarațiile Agenției Împotriva Traficului (ANITP) din subordinea MAI, care a susținut în repetate rânduri că aceste unități sunt operaționale.
Deși România este considerată principalul rezervor de victime pentru traficanții de persoane, infrastructura de suport este aproape inexistentă. Context.ro a identificat centre care sunt închise chiar și de 13 ani, în timp ce doar două unități sunt licențiate oficial. Un aspect alarmant este faptul că niciunul dintre centrele existente nu este dedicat minorilor, deși aceștia reprezintă o categorie extrem de vulnerabilă în fața exploatării.
Cifrele privind capacitatea de protecție sunt îngrijorătoare în raport cu numărul de persoane afectate. În ultimii cinci ani, au fost identificate oficial peste 3.300 de victime, însă centrele specializate ale statului au reușit să găzduiască și să asiste, în medie, doar câte trei victime pe an. Această discrepanță subliniază lipsa de resurse și de eficiență în gestionarea crizei de protecție a persoanelor traficate.
Problema este agravată de faptul că jumătate dintre victimele române identificate anual sunt copii, iar una din șapte victime minore provine chiar din sistemul de protecție al statului. Majoritatea acestor copii sunt exploatați în scopuri sexuale. Organismele internaționale avertizează de peste două decenii că statul român nu oferă sprijin adecvat, din cauza lipsei de adăposturi și centre de specialitate care să răspundă nevoilor acestora.
România a încercat să demonstreze Comisiei Europene că respectă directivele UE prin notificarea a 12 acte normative. Printre acestea se numără Legea privind prevenirea și combaterea traficului din 2001, care prevede existența centrelor de asistență în nouă județe. Totuși, această măsură de transpunere a directivei europene pare să fie doar o formalitate, având în vedere că unitățile menționate în lege nu sunt funcționale.
Protecția victimelor traficului de persoane rămâne un subiect de monitorizare strictă la nivel european, în contextul obligativității de a oferi asistență centrată pe nevoile specifice de gen sau dizabilitate. Directiva UE impune statelor membre să asigure accesul la locuințe sigure și dotate corespunzător, o cerință pe care sistemul de asistență socială din România pare să nu o poată îndeplini în prezent.