Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins cererea de măsuri provizorii formulată de 25 de cetățeni francezi care se află în detenție în Irak. Instituția a stabilit că Franța nu exercită asupra acestor persoane jurisdicția necesară pentru a aplica Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cadrul acestei proceduri. Decizia vine după ce solicitanții au cerut intervenția urgentă a Curții pentru a proteja drepturile fundamentale ale acestora în contextul procesului din Irak.
Cele 25 de persoane sunt adulți care au plecat din Franța pentru a se alătura așa-numitului „Stat Islamic”. Aceștia au fost deținuți în centre din nord-estul Siriei, fiind ulterior transferați, între anii 2025 și 2026, într-o închisoare din Bagdad. În prezent, cetățenii francezi sunt deținuți în vederea judecării pentru fapte care țin de competența instanțelor irakiene, solicitând în același timp protecție juridică la nivel european.
Solicitanții au sesizat CEDO la 17 septembrie, invocând Regula 39 pentru a cere măsuri de urgență. Cererea principală viza repatrierea acestora în Franța sau executarea mandatelor de arestare ori căutare emise de autoritățile judiciare franceze. Ca alternativă subsidiară, aceștia au solicitat ca Franța să obțină garanții din partea Irakului privind evitarea pedepsei cu moartea și asigurarea desfășurării unui proces echitabil pentru deținuți.
În cadrul argumentației, francezii au invocat dreptul la viață, interdicția torturii, precum și protecția împotriva tratamentelor inumane sau degradante. De asemenea, au făcut apel la Protocolul nr. 13 privind abolirea pedepsei cu moartea. Totuși, CEDO nu a analizat dacă persoanele riscă efectiv moartea sau dacă procesul din Irak este echitabil, deoarece a oprit examinarea la nivelul problemei jurisdicției Franței.
Camera Curții a explicat că cererea se află în afara domeniului de aplicare al Regulii 39, deoarece Franța nu are jurisdicție asupra solicitanților în sensul articolului 1 din Convenție. Cetățenia franceză nu este suficientă pentru ca situația unei persoane aflate într-un stat terț să intre automat sub jurisdicția Franței. Decizia nu constituie o hotărâre privind responsabilitatea Irakului, un stat care nu este parte la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Regula 39 este un mecanism de urgență utilizat în situații excepționale, atunci când există un risc iminent de prejudiciu ireparabil înainte de examinarea unei proceduri normale. Această regulă permite suspendarea unor acțiuni, precum expulzările, dar impune condiția ca persoana să fie sub jurisdicția statului căruia i se adresează măsura. În acest caz, refuzul nu prejudecă admisibilitatea viitoare a unei proceduri de fond asupra drepturilor invocate.