România se confruntă cu o degradare alarmantă a biodiversității, fapt ce pune în pericol stabilitatea ecosistemelor naturale și economia țării. Deși România posedă un patrimoniu natural bogat, format din păduri, râuri și pajiști, starea de conservare a acestora este critică. Lipsa unui sistem continuu și transparent de monitorizare a biodiversității împiedică o evaluare corectă a vitezei cu care resursele naturale sunt pierdute în prezent.
Datele actuale indică o situație extrem de gravă pentru mediul înconjurător din țară. Aproximativ 83% dintre habitatele de apă dulce evaluate se află într-o stare nefavorabilă de conservare, ceea ce afectează capacitatea de gestionare a inundațiilor și a secetei. În ceea ce privește speciile de interes comunitar, doar 39% se află într-o stare favorabilă, în timp ce pentru păsări acest procent este de 46%, restul de 25% fiind necunoscute.
Efectele acestei degradări depășesc sfera ecologică și ating direct populația. Pierderea biodiversității duce la soluri mai sărace, scăderea disponibilității apei și vulnerabilitatea agriculturii în fața fenomenelor extreme. Orieta Hulea, directorul general al WWF-România, avertizează că biodiversitatea funcționează ca o infrastructură vie care susține economia. Lipsa polenizatorilor și degradarea solului pot duce la creșterea prețurilor alimentelor și la pierderi financiare semnificative.
Există însă și proiecte care demonstrează că restaurarea este posibilă. La Mahmudia, în Delta Dunării, 924 de hectare de zonă umedă au fost readuse la starea inițială, provocând revenirea păsărilor și a peștilor. La Băile Tușnad, măsuri de prevenție au redus conflictele cu urșii de la 41 de pagube în 2021 la zero în 2023. De asemenea, la Brașov, schimbarea criteriilor de achiziție pentru alimentele școlare a încurajat practicile sustenabile.
Problema principală rămâne dificultatea de a transforma aceste inițiative locale în politici naționale. Orieta Hulea subliniază că bugetul Ministerului Mediului este insuficient, iar din Fondul pentru Mediu se alocă prea puține resurse pentru conservarea biodiversității. De asemenea, legislația actuală, precum Legea 190/2026, stabilește cote pentru recoltarea urșilor, dar nu oferă un mecanism de finanțare comparabil pentru măsurile de prevenție necesare comunităților.
La nivel global, raportul Planeta Vie 2026 publicat de WWF evidențiază o scădere masivă a populațiilor de animale sălbatice. Între anii 1970 și 2022, dimensiunea medie a populațiilor monitorizate a scăzut cu 73%. Această tendință globală este susținută de date care arată că ecosistemele de apă dulce au înregistrat cel mai drastic declin, cu o scădere de 85%, depășind astfel declinul observat în ecosistemele terestre și marine.