Comisia Europeană a publicat, la 6 noiembrie, o nouă evaluare în care România este inclusă în grupul de 15 state membre considerate expuse riscului de presiune migratorie pentru anul 2027. Această nouă clasificare, care a crescut de la 12 la 15 țări față de prima evaluare anuală, oferă statelor respective acces prioritar la sprijin tehnic, operațional și financiar din partea Uniunii Europene. România a fost adăugată în această listă alături de Cehia, Luxemburg și Slovenia.
Decizia Comisiei Europene se bazează pe provocările tot mai mari de gestionare a capacității de primire în România, în contextul posibilității unor noi sosiri cauzate de război evenimentele din Rusia împotriva Ucrainei. Raportul indică faptul că, la sfârșitul lui iunie 2026, în România se aflau 215.300 de beneficiari ai protecției temporare, dintr-un total de aproximativ 4,4 milioane de persoane la nivelul întregii UE. Această încadrare are scopul de a permite prioritizarea sprijinului înainte ca sistemele naționale să devină disproporționate.
În timp ce România beneficiază de acces prioritar la instrumente de sprijin, ea nu primește automat reduceri ale contribuțiilor la rezerva de solidaritate. Această posibilitate de scutire financiară este rezervată unui alt grup de state, format din Bulgaria, Cehia, Estonia, Croația, Austria și Polonia, care pot solicita reduceri integrale sau parțiale pentru anul 2027. Clasificarea României în categoria de risc este distinctă de mecanismul de scutire, fiind axată pe prevenirea supraîncărcării sistemelor de azil.
Lista celor 15 state monitorizate cuprinde Belgia, Cehia, Germania, Estonia, Irlanda, Franța, Croația, Letonia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Polonia, România, Slovenia și Finlanda. Bulgaria a ieșit din această categorie, deși rămâne în grupul statelor cu presiune migratorie semnificativă. În contrast, Grecia, Spania, Italia și Cipru rămân singurele state eligibile pentru rezerva anuală de solidaritate, având în vedere obligațiile lor disproporționate legate de operațiunile de salvare pe mare și sistemele de azil.
Mecanismul de solidaritate impus de UE nu obligă statele la relocări de persoane, oferind posibilitatea de a alege între contribuții financiare, sprijin operațional sau o combinație între acestea. Statele pot opta și pentru preluarea responsabilității pentru cererile de azil ale persoanelor care se află deja pe teritoriul lor. Totuși, dacă Comisia Europeană identifică deficiențe sistemice grave în modul în care un stat gestionează migrația, celelalte țări membre pot fi eliberate de obligația de a executa angajamentele de solidaritate față de acel stat.
Evaluările periodice ale Comisiei Europene privind fluxurile migratorie sunt esențiale pentru determinarea alocărilor financiare și a măsurilor de sprijin în cadrul Uniunii Europene. Aceste procese de monitorizare permit ajustarea rapidă a resurselor în funcție de evoluțiile geopolitice și de numărul de cereri de protecție internațională raportate la populația și PIB-ul fiecărui stat membru.