Bugetul Uniunii Europene a devenit principalul punct de conflict la Bruxelles, desfășurându-se o luptă intensă între grupuri de state cu interese opuse. Pe de o parte, „țările frugale”, precum Germania, solicită un buget mai redus, axat pe priorități precum apărarea, digitalizarea și competitivitatea. Pe de altă parte, grupul „prietenilor coeziunii”, din care face parte și România, milită pentru menținerea structurilor bugetare actuale, care asigură fonduri pentru dezvoltarea regională.
Negocierile pentru Cadrul Financiar Multianual (MFF) au dat dovadă lipsa unui consens la ultimul Consiliu European din 15-16 octombrie. Președintele Consiliului, António Costa, a fost însă trimis la discuții bilaterale cu statele-membre, un gest interpretat ca o autocritică a rolului politic al organizației. Deși există speranțe pentru un compromis până la finalul anului 2026, situația rămâne incertă, iar António Costa trebuie să armonizeze pozițiile până la Consiliul European de pe 26 noiembrie.
Conflictul a fost alimentat de propunerea radicală a Comisiei Europene din iulie 2025, care vrea comasarea fondurilor de coeziune, agricultură și alte alocări în „planuri naționale și regionale de parteneriat”. Această viziată a fost respinsă de statele estice și sudice, care vor păstra vechea metodă de distribuție. Comisia propunea un buget fără precedent de aproape 2.000 de miliarde de euro, o sumă care a generat obiecții masive din partea statelor care contribuie financiar la bugetul comun.
O propunere de compromis formulată de Irlanda, deținătoarea Președinției Consiliului, în valoare de 1,622 de miliarde de euro, a fost implicit respinsă recent. Tensiunile sunt exacerbate de necesitatea de a finanța sprijinul pentru Ucraina, unde Uniunea Europeană are un deficit de 70 de miliarde de euro. Această necesitate de a direcționa banii către apărare și securitate pune presiune pe fondurile destinate dezvoltării economice, transformând bugetul într-un instrument de putere geopolitică.
România se află într-o poziție vulnerabilă, fiind parte din grupul de 17 țări care depind de fondurile de coeziune pentru dezvoltarea zonelor mai puțin dezvoltate. Deși autoritățile de la Cotroceni au încercat să reformuleze poziția țării, menționând și capacitatea de apărare și flancul estic, impactul acestui discurs la Bruxelles rămâne incert. Absorbția acestor fonduri este critică pentru stabilitatea politică internă, având în vedere presiunea exercitată de partidele de extremă dreaptă.
Discuțiile privind bugetul UE sunt strâns legate de contextul geopolitic actual, marcat de invazia Ucrainei din 2022, care a forțat restructurarea priorităților financiare europene. Această schimbare de paradigmă de la dezvoltare socială la securitate militară marchează o perioadă de tranziție dificilă pentru toate statele membre. Dacă nu se ajunge la un consens legislativ până la alegerile din Franța, coeziunea financiară ar putea duce la o fragmentare profundă a unității europene.