Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis marți, 3 noiembrie 2026, că o instanță dintr-un alt stat membru nu poate refuza predarea către România a unei persoane condamnate la șapte ani de închisoare pentru introducerea de droguri, argumentând că pedeapsa este disproporționată. Decizia vine în urma unei cauze în care se analiza un mandat european emis pentru executarea unei condamnări definitive, legată de introducerea în țară a unor cantități mici de substanțe interzise.
Cauza a fost trimisă la Luxemburg după ce Tribunalul din Amsterdam a fost chemat să decidă asupra unui mandat de arestare emis de Judecătoria Constanța la 9 ianuarie 2024. Mandatul viza executarea pedepsei de șapte ani pronunțate de Curtea de Apel Constanța la 20 decembrie 2023 asupra persoanei identificate prin inițialele DZ. Această persoană, împreună cu soția sa, a introdus în România trei grame de canabis și patru comprimate care conțineau MDMA, cantități pe care tribunalul neerlandez le-a descris drept mici.
Instanța de la Amsterdam a ridicat problema proporționalității, subliniind că în Țările de Jos introducerea unor cantități de până la zece grame ar fi sancționată cu o perioadă de una până la trei săptămâni de închisoare. Totuși, CJUE a reținut că o simplă diferență de severitate față de pedepsele mai blânde din alt stat nu permite refuzul predării. Instanța care execută mandatul nu are competența de a rejudeca fondul condamnării pronunțate de autoritățile române.
Judecătorii europeni au explicat că refuzul pentru încălcarea proporționalității rămâne posibil doar în cazuri excepționale, după verificarea unor deficiențe sistemice sau generale în legislația statului emitent. În cazul examinat, CJUE a constatat că legislația română permitea individualizarea pedepsei și contestarea acesteia prin apel și recurs în casație. Persoana condamnată, DZ, a folosit efectiv aceste căi de atac, ceea ce demonstrează că sistemul oferă posibilitatea de a lua în calcul împrejurările faptei.
Decizia nu anulează condamnarea și nu stabilește că orice pedeapsă de șapte ani este automat proporțională, ci clarifică regulile de cooperare judiciară. CJUE a subliniat că instanțele din statele unde se află persoana urmărită nu pot transforma procesul de executare a mandatului într-o nouă examinare generală a hotărârilor străine. Standardul de protecție trebuie să fie cel al drepturilor garantate de UE, nu o simplă preferință pentru o politică penală mai blândă.
Discuția privind severitatea sancțiunilor de droguri în România este relevantă în contextul modificărilor legislative recente. La data faptelor, se aplica Legea nr. 143/2000, care prevedea pedepse de la trei la zece ani pentru droguri de risc și șapte până la cincisprezece ani pentru droguri de mare risc. Ulterior, prin Legea nr. 45/2023, aceste intervale de sancționare au fost majorate semnificativ, ajungând la maxime de douăzeci de ani de închisoare.