Parlamentul European se confruntă cu un risc major de marginalizare în procesul de repartizare a fondurilor europene în cadrul noilor structuri bugetare. Economistul Zsolt Darvas avertizează că, deși instituția participă la stabilirea regulilor generale, influența sa asupra alegerilor concrete privind direcția banilor ar putea fi drastic redusă. Reforma propusă pentru perioada 2028–2034 vizează reunirea unor finanțări importante în planuri naționale și regionale, negociate direct între guvernele statelor membre și Comisia Europeană.
Propunerea Comisiei vizează consolidarea programelor de coeziune, agricultură, pescuit și alte politici într-un fond unificat, bazat pe planuri de parteneriat. Această simplificare ar putea muta deciziile politice esențiale din etapa legislativă direct în negocierea planurilor individuale. Zsolt Darvas susține că această schimbare ar putea slăbi controlul asupra priorităților efective, chiar dacă atribuțiile formale ale Parlamentului rămân neschimbate, deoarece deciziile ar fi luate în afara controlului direct al eurodeputaților.
Pentru a contracara această tendință, Zsolt Darvas recomandă ca Parlamentul să poată examina distribuția banilor în toate cele 27 de planuri înainte de aprobarea lor de către Consiliu. Autorul propune un mecanism prin care eurodeputații să primească avize, chiar dacă acestea nu sunt obligatorii, obligând în același timp Comisia să ofere explicații detaliate. Un calendar propus ar include depunerea proiectelor cu șase luni înainte de termenul final, oferind Parlamentului timp pentru observații și evaluări.
O altă măsură de control ar fi crearea unui grup independent de evaluare, selectat competitiv și separat de autoritățile de administrare. Acest grup ar trebui să analizeze conceperea măsurilor și rezultatele reale, completând activitatea Curții de Conturi Europene. Zsolt Darvas subliniază că monitorizarea trebuie să treacă de la simpla verificare a implementării la evaluarea eficienței, asigurându-se că banii produc efectele scontate și nu doar îndeplinesc jaloane administrative.
În ceea ce privește flexibilitatea, propunerea Comisiei include o rezervă de 25% din fondurile alocate, calculată cu excluderea anumitor intervenții, precum cele agricole. Din această rezervă, o cincime ar putea fi utilizată pentru crize începând cu anul 2031, trei cincimi fiind programate pentru revizuirea de la jumătatea perioadei, iar o cincime pentru crize în condiții speciale. Zsolt Darvas propune ca orice reprogramare majoră de fonduri să fie supusă procedurii bugetare anuale, pentru a evita deciziile pur administrative.
Controlul bugetar european este un proces complex, în care Cadrul Financiar Multianual este adoptat de Consiliu după aprobarea Parlamentului, în timp ce bugetul anual este stabilit în comun. Această structură asigură un echilibru între necesitatea de a avea fonduri flexibile, capabile să răspundă rapid crizelor, și necesitatea de a menține un control democratic riguros asupra modului în care contribuțiile statelor membre sunt utilizate de către instituțiile europene.