Vasile Bănescu, actual membru al Consiliului Național al Audiovizualului și fost purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, a declarat că prezența colaboratorilor Securității în structurile Bisericii Ortodoxe Române este un fapt subînțeles afirmativ. Declarațiile sale au apărut în urma unei dezbateri reluante în spațiul public, după ce premierul desemnat, Siegfried Mureșan, a evitat să răspundă direct la întrebările privind prezența unor agenți operativi în rândul preoților.
Fostul oficial susține că structurile moștenite din perioada comunistă nu s-au evaporat după anul 1990, subliniind că rețelele informative de dinainte de 1989 și-au lăsat o amprentă pe termen lung în interiorul cultelor religioase. Vasile Bănescu a menționat că, deși nu poate dovedi prezența unor agenți activi în prezent fără probe ferme, este evident că Securitatea s-a infiltrat în multe dintre interstițiile instituționale ale țării.
În cadrul unei intervenții la B1TV, Vasile Bănescu a explicat faptul că, deși acești oameni sunt în minoritate, s-a creat un fel de folclor legat de preoții colaboratori. El a descris situația unor persoane care au încercat să slujească la doi stăpâni, însă a precizat că identificarea spionilor rămâne o provocare, deoarece accesul la dosare este extrem de restricționat pentru cercetători, chiar și pentru cei care au activat la vârful instituției.
Deși actualul purtător de cuvânt al Patriarhiei, Adrian Agachi, cere dovezi solide înainte de a lansa acuzații, Vasile Bănescu consideră că lipsa unei epurări morale radicale după prăbușirea regimului a lăsat suspiciunile să planeze asupra multor instituții. El a menționat că, în ciuda acestor probleme, Biserica a făcut pași pentru curățarea imaginii, oferind ca exemplu cazuri de spovedanie publică, precum cea a fostului episcop al Timișoarei sau a mitropolitului Nicolae al Banatului.
Vasile Bănescu a subliniat că generalizarea culpei este o eroare teologică, deoarece defectele umane ale clericilor nu pot anula fundamentul spiritual al cultului. El a adăugat că instituția ar beneficia enorm de o comunicare transparentă pe această temă, deoarece acei oameni compromisi nu reprezintă întregul corp al Bisericii, care, în viziunea creștină, are ca cap exclusiv pe Hristos.
Această problemă a infiltrațiilor în instituții reflectă o disfuncție mai largă a societății românești, unde colaborarea cu o instituție rău famată de dinainte de 1990 nu a fost niciodată complet limpezită. Lipsa de transparență și dificultatea de a accesa documentele de arhivare alimentează suspiciunile care planează asupra multor funcționari și lideri de opinie din perioada de tranziție.