Statul intenționează să introducă uniforme școlare obligatorii, cu un sistem de subvenționare, într-un moment în care bugetele pentru educație au fost deja restricționate. Această mișcare legislativă vine după ce bursele de reziliență au fost eliminate, iar bursele de merit au fost restrânse de la o acoperire de 30% la maximum 15% dintre elevi. Ministerul Educației a justificat aceste reduceri prin constrângeri de ordin fiscal-bugetar, ceea ce ridică dubii privind sustenabilitatea noii măsuri.
Cătălin Nan, reprezentantul părinților, critică lipsa unei fundamentări financiare riguroase pentru acest proiect. Deși au fost vehiculate estimări politice de peste un miliard de lei pentru subvenții, acestea nu reprezintă impactul bugetar oficial. Consiliul Fiscal a semnalat deja că proiectul nu îndeplinește cerințele legale privind fundamentarea cheltuielilor și a solicitat detalii despre metodologia de calcul. Există riscul ca povara financiară să cadă pe consiliile județene, CGMB sau consiliile locale.
O problemă majoră vizează echitatea dintre elevii din diferite zone ale țării. Cătălin Nan sublinuiește că există unități administrative teritoriale (UAT-uri) care nu își pot acoperi din venituri proprii nici măcar cheltuielile salariale. Într-un astfel de context, este incert cum poate fi garantat același drept la uniformă pentru un copil dintr-o comună săracă față de unul dintr-un municipiu cu buget generos. Întrebările rămân nerezolvate: cine plătește și cât costă efectiv acest proces.
Argumentul că uniformele ar combate bullyingul este, de asemenea, contestat de reprezentanții părinților. Deși inițiatorii susțin că o ținută standardizată ar reduce discriminarea și presiunea socială, nu există o fundamentare empirică pentru această legătură. Elevii vor continua să folosească alte obiecte de marcă, precum telefoane, ceasuri sau încălțăminte, care pot reflecta statutul social. Bullyingul este un fenomen complex, legat de climatul școlar și relații, nu de simpla vestimentație.
În loc de uniforme, se pune accent pe Strategia națională pentru susținerea părinților 2024–2030, deja aprobată prin Hotărâre de Guvern. Această strategie prevede programe de consiliere și educație pentru copii, părinți și cadre didactice, având un buget estimat de aproximativ 353 de milioane de lei până în 2030. Obiectivul este de a atinge aproape două milioane de participări ale părinților. Această politică publică existentă pune sub semnul întrebării necesitatea unei noi investiții în uniforme.
Proiectul de modificare a Legii învățământului preuniversitar nu impune o uniformă unică la nivel național, lăsând decizia modelelor și standardelor tehnice în mâna consiliilor de administrație ale fiecărei școli. Inițiatorii invocă și argumentul siguranței, susținând că o ținută standardizată ar permite identificarea rapidă a elevilor în perimetrul școlar. Totuși, legea trebuie să parcurgă procedura parlamentară și poate suferi modificări semnificative înainte de adoptare finală.