Uniunea Europeană și statele membre au solicitat, la data de 16 octombrie, o schimbare radicală a practicilor actuale care blochează accesul persoanelor LGBTI la ajutorul umanitar în condiții de siguranță. Într-o declarație oficială prezentată în cadrul Comitetului III al Adunării Generale a ONU, UE a susținut necesitatea adaptării sistemelor de asistență. Această propunere vizează implementarea unor mecanisme confidențiale de orientare către servicii, sisteme de depunere a reclamațiilor și stabilirea de parteneriate cu organizațiile conduse de persoane LGBTI.
Problemele identificate în raportul ONU vizează modul în care regulile de înregistrare, documentele de identitate și organizarea adăposturilor pot duce la excluderea persoanelor aflate în nevoie. De exemplu, programele de ajutor organizate pe baza structurii gospodăriilor pot exclude cuplurile de același sex sau alte forme de familie care nu se încadrează în definițiile oficiale ale autorităților. Persoanele care trăiesc ascunse sau cele îndepărtate de familie se confruntă cu dificultăți majore în procesul de înscriere pentru hrană sau sprijin financiar.
Alte bariere critice apar în ceea ce privește documentația și cazarea în zonele afectate de crize. Raportul descrie situații în care persoanele transgen sunt refuzate de asistență deoarece actele de identitate nu corespund cu înfățișarea lor actuală. De asemenea, organizarea strictă a adăposturilor și a taberelor pe categorii feminine sau masculine poate lăsa aceste persoane fără o variantă sigură de cazare. Astfel, regulile de organizare pot produce excludere chiar și în cazurile în care programul umanitar este declarat ca fiind destinat tuturor.
Teama de ostilitate reprezintă un obstacol major care împiedică accesul la ghișeele de distribuție sau la centrele de asistență. Expertul independent al ONU, Graeme Reid, avertizează că absența persoanelor din evidențele oficiale nu înseamnă că acestea nu au nevoie de ajutor. În mediile represive, simpla dezvăluire a identității de gen sau a orientării sexuale poate expune un individ la violență sau la urmăriri penale. Din acest motiv, UE cere căi de orientare și mecanisme de reclamare care să garanteze confidențialitatea totală.
Soluțiile propuse nu presupun colectarea forțată a datelor sensibile, ci recomandă ca informațiile să fie solicitate doar atunci când este demonstrabil necesar. Organizațiile comunitare sunt văzute ca parteneri esențiali, deoarece ele pot ajunge la persoanele care evită instituțiile oficiale din cauza fricii. Aceste organizații pot oferi hrană, adăpost sau sprijin de urgență, oferind în același timp orientare către servicii de încredere. UE susține astfel rolul acestor structii în procesul de intervenție umanitară.
Declarația UE, publicată de Serviciul European de Acțiune Externă la 17 octombrie, nu introduce noi reguli juridice sau alocări financiare suplimentare. Comisia Europeană utilizează deja instrumente pentru evaluarea integrării dimensiunilor de gen și vârstă în acțiunile finanțate. Această poziție europeană vine ca un răspuns la raportul semnat de Graeme Reid, documentul A/81/185 din 15 iulie 2026, care analizează vulnerabilitățile sistemului umanitar pentru comunitățile LGBTI.