Sari la conținut
Ultima oră Călin Georgescu va fi eliberat: Tribunalul București a respins cererea DIICOT de prelungire a arestării
Cuvântul Liber
Societate

Transferul casei copiilor prin contract de întreținere: riscuri juridice și posibilitatea de a recupera imobilul

Contractul de întreținere oferă o alternativă la donație, dar impune obligații stricte pentru rude sub sancțiunea nulității.

3 min citire
Transferul casei copiilor prin contract de întreținere: riscuri juridice și posibilitatea de a recupera imobilul
Foto: Jurnalul / jurnalul.ro

Contractul de întreținere reprezintă o modalitate juridică prin care persoanele vârstnice își pot transfera proprietatea asupra unui bun, de regulă o locuință, către copii sau rude, în schimbul îngrijirii pe viață. Acest act nu este o simplă promisiune familială, ci un instrument legal care stabilește obligații concrete pentru beneficiarul care primește imobilul. În absența unei durate menționate expres în document, întreținerea trebuie asigurată pe întreaga durată a vieții persoanei care a transmis bunul.

Pentru a fi valid, acest contract trebuie încheiat obligatoriu în formă autentică la notar, sub sancțiunea nulității absolute, conform prevederilor Codului civil. Obligațiile celui care primește casa pot fi foarte variate, depinzând de clauzele stabilite în act. Acestea pot include asigurarea hranei, a îmbrăcămintei, achitarea medicamentelor, plata consultațiilor medicale și a utilităților, precum și curățenia sau ajutorul în activitățile cotidiene. În funcție de înțelegerea părților, pot fi incluse și cheltuielile de înmormântare.

Un risc major pentru părinți este neexecutarea obligațiilor de către rude, situație care poate duce la rezoluțiunea contractului prin intervenția instanței de judecată. Dacă beneficiarul nu îndeplinește fără justificare sarcinile asumate, creditorul poate cere în instanță desființarea actului. Este important de menționat că o ofertă de executare făcută după sesizarea instanței nu împiedică rezoluțiunea contractului. În anumite condiții, dacă procesul de rezoluțiune este acceptat, locuința poate reveni în patrimoniul fostului proprietar.

În cazul în care persoana vârstnică decedează, dreptul de a acționa în rezoluțiune se transmite moștenitorilor creditorului întreținerii. Aceștia pot contesta actul dacă dovedesc că obligațiile nu au fost respectate, folosind dovezi precum înscrisuri medicale sau alte elemente care atestă neîndeplinirea îngrijirii. Totodată, instanța poate analiza dacă actul a fost o „donație deghizată” cu un caracter fictiv. Dacă se dovedește că scopul real a fost altul, pot deveni relevante regulile privind rezerva succesorală și reducțiunea liberalităților excesive.

Diferența dintre contractul de întreținere și renta viageră este esențială pentru decizia proprietarilor. În timp ce renta presupune plata unei sume de bani, contractul de întreținere se concentrează pe prestații de îngrijire directă. Pentru a evita conflictele, este recomandat ca persoana vârstnică să își exprime clar în actul notarial dreptul de a locui în continuare în imobil, prin mecanisme precum uzufructul viager sau dreptul de abitație, și să nu se bazeze doar pe promisiuni verbale.

În cadrul sistemului juridic românesc, Codul civil reglementează aceste transferuri de bunuri pentru a proteja drepturile părților implicate. Articolul 2254 definește contractul ca fiind actul prin care o parte transmite un bun pentru a primi întreținere, iar Articolul 1235 impune ca cauza contractului să fie reală și licită. Aceste norme sunt fundamentale pentru a preveni abuzurile și pentru a asigura că transferul de proprietate are o bază legală solidă și verificabilă în cazul unor litigii succesorale.

Surse

Sursa: Jurnalul

Tot în Societate