Expertul în conducere defensivă, Titi Aur, a semnalat lipsa implicării Ministerului Muncii în gestionarea siguranței rutiere, subliniind nevoia de protecție pentru șoferii profesioniști. Acesta a declarat că instituția nu pare să aibă un rol activ în acest domeniu, fiind adesea trimisă către Poliția Rutieră atunci când se solicită intervenție sau responsabilitate în cazul accidentelor.
Conform expertului, categoria șoferilor profesioniști include nu doar operatorii de vehicule de serviciu, ci și pe oricine utilizează un autovehicul în scop profesional, inclusiv directorii cu mașini de serviciu. Titi Aur a menționat că, conform legislației din România, parcursul de la domiciliu către locul de muncă și returul acestuia sunt considerate accidente de muncă. Această realitate juridică ar trebui să impună o atenție sporită din partea autorităților de specialitate.
Problema siguranței este accentuată de faptul că o mare parte din accidentele grave, în special cele implicate vehicule mari, au loc în timpul serviciului sau în deplasarea între casă și muncă. Titi Aur a punctat că obiectivul mondial DEKRA pentru anul curent se concentrează tocmai pe condusul la locul de muncă. Totuși, în România, Ministerul Muncii pare să ignore această conexiune vitală dintre activitatea profesională și riscurile de pe drumurile publice.
Un alt aspect critic ridicat de Titi Aur este lipsa programelor periodice de pregătire, comparând situația din România cu cea din aviație. În timp ce piloții trebuie să treacă prin teste și programe de instruire constante pentru a putea decola, șoferii români sunt considerați competenți doar prin obținerea permisului. Expertul a avertizat că 70% din accidentele rutiere sunt cauzate de șoferi cu multă experiență, care dezvoltă reflexe instinctive și aproximări periculoase.
Această experiență acumulată poate deveni un factor de risc, deoarece șoferii tind să nu se mai concentreze activ asupra manevrelor de frânare sau a poziționării pe carosabil. Titi Aur susține că, spre deosebire de sectorul aeronautic, în România nu există un sistem de verificare a competențelor care să prevină eroarea umană prin instruire continuă. Acest deficit de pregătare transformă experiența rutieră într-un factor de vulnerabilitate în loc de un avantaj de siguranță.
În contextul dezbaterilor privind infrastructura și siguranța, România se confruntă cu provocări constante în gestionarea riscurilor pe drumurile naționale. Deși există planuri de dezvoltare a rețelei de autostrăzi și drumuri expres, gestionarea factorului uman rămâne o problemă structurală. Siguranța rutieră depinde nu doar de calitatea drumurilor, ci și de un cadru legislativ și de o supraveghere administrativă care să includă protecția muncii pentru toți participanții la trafic.