Sute de copii din România se confruntă cu o realitate alarmantă, așteptând intervenții chirurgicale pentru scolioză care nu pot fi amânate. În acest sistem medical, lipsa de locuri și de specialiști lasă familiile fără soluții imediate. Un caz emblematic este cel al unei adolescente de 14 ani din Radomirești, diagnosticată cu o formă avansată a afecțiunii, pentru care un medic din București a indicat o intervenție abia în anul 2027.
Medicul chirurg-ortoped pediatru Gheorghe Ciobanu, care activează într-o clinică din Slatina, a semnalat gravitatea situației prin numărul mare de pacienți care necesită ajutor urgent. Acesta a relatat că, într-o singură zi, a consultat patru copii cu scolioză. Deși cauzele sunt de cele mai multe ori genetice, tratamentul medicamentos nu există, iar singura opțiune pentru stabilizarea afecțiunii este kinetoterapia intensivă, care însă este greu de accesat.
Problema de finanțare prin Casa de Asigurări de Sănătate este critică, deoarece decontarea este extrem de limitată. Gheorghe Ciobanu explică faptul că sistemul permite doar câte 10 ședințe de recuperare, de două ori pe an, ceea ce el numește „apă de ploaie”. Pentru un tratament eficient, pacienții ar avea nevoie de cel puțin două ședințe pe săptămână, dar costurile de 50-100 de lei per ședință sunt imposibil de suportat pentru majoritatea familiilor.
Accesul la evaluări specializate a devenit și mai dificil din cauza schimbărilor administrative. Gheorghe Ciobanu a colaborat anterior cu un profesor dintr-o clinică universitară din Capitală, însă acest medic a ocupat recent o funcție administrativă, având acum mai puțin timp pentru pacienți. Această situație blochează procesul de recomandare și planificare a tratamentelor specifice, lăsând copiii într-un stadiu de evoluție medicală periculos.
Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților, subliniază că lista de așteptare este un dușman direct al sănătății. Scolioza afectează calitatea vieții și durata de viață, iar lipsa de unități sanitare acreditate și de personal calificat reprezintă principalele obstacole. Deși există posibilitatea tratamentului în străinătate decontat de stat, procedurile birocratice sunt atât de complexe încât pacienții obișnuiți nu reușesc să le parcurgă.
În România, gestionarea resurselor în sistemul de sănătate rămâne o provocare majoră, afectând accesul la tratamente de specialitate. În timp ce se discută despre noi numiri în administrația sanitară, realitatea de pe teren arată un deficit de infrastructură și de personal medical. Această criză de resurse pune în pericol direct dezvoltarea fizică a generațiilor de copii care nu pot beneficia de asistență chirurgicală la timp.