Sistemul de evaluare actual din școlile românești pune presiune pe elevi să obțină rezultate doar pentru a evita notele mici sau dezamăgirea părinților. Rareș Manolescu, consultant de strategie cu experiență în coaching pentru lideri, explică faptul că această abordare erodează motivația sănătoasă. În loc să existe curiozitate și plăcere în procesul de învățare, copiii ajung să învețe doar pentru a nu fi comparați sau sancționați, pierzând astfel interesul pe termen lung pentru cunoaștere.
Problema centrală rezidă în modul în care notele sunt utilizate ca instrument de ierarhizare în clasă și presiune acasă. Rareș Manolescu subliniază că, atunci când un elev primește o notă, se creează o competiție care îi poate frustra pe unii sau îi poate ambiționa pe alții în mod nesănătos. Lipsa unei conversații despre procesul de învățare face ca nota să devină un obiectiv izolat, în loc să fie un punct de reflecție asupra progresului individual al fiecărui copil.
Mediul de lucru al cadrelor didactice și al directorilor influențează direct starea elevilor. Dacă profesorii sunt frustrați sau directori conduc prin teamă, această atitudine se transmite întregii comunități școlare. Rareș Manolescu avertizează că un profesor care nu mai poate simți entuziasm nu poate mima acest lucru în sala de clasă. Astfel, elevii pot ajunge să execute sarcini din frică sau pentru a evita certurile, transformând învățarea într-o experiență traumatică.
Pentru a schimba situația, se propune o abordare bazată pe respect și dialog, în care profesorul acționează ca un facilitator. Rareș Manolescu recomandă oferirea libertății în limite clare și implicarea elevilor în decizii, astfel încât aceștia să înțeleagă utilitatea materiilor studiate. De asemenea, joaca este identificată ca cel mai puternic motivator intern. Această metodă nu înseamnă superficialitate, ci utilizarea elementelor de joc pentru a capta atenția și a face procesul educațional mult mai viu.
Schimbarea nu poate fi doar o inițiativă individuală a unor profesori, ci necesită o decizie politică și sistemică. Rareș Manolescu invocă exemplul Coreei de Sud, unde s-a implementat o metodă de predare care încurajează motivația autonomă prin educarea profesorilor. O astfel de transformare necesită investiții în pregătirea cadrelor didactice și o continuitate a programelor de reformă, pentru a nu fi abandonate la schimbarea conducerilor politice de la nivelul ministerelor.
În cadrul sistemului de educație din România, provocările legate de performanță și utilizarea tehnologiei sunt constante. Recent, studii au indicat că jumătate dintre liceenii români care au participat la un studiu al Edge Institute afirmă că își realizează temele cu ajutorul inteligenței artificiale. Această realitate tehnologică adaugă o nouă dimensiune complexă modului în care elevii interacționează cu procesul de învățare și cu responsabilitățile școlare.
Părinții pot contribui la schimbare prin modificarea tipului de întrebări pe care le adresează copiilor după școală. În loc de interogarea clasică despre note, Rareș Manolescu recomandă un dialog despre ceea ce a fost interesant sau dificil în timpul zilei. Această schimbare de atitudine poate stimula bucuria de a învăța și poate crea un spațiu sigur în care copilul să nu se simtă judecat pentru greșeli, ci susținut în progresul său.