Vinurile ieftine, comercializate frecvent în sticle de plastic de tip PET, creează o iluzie a consumului de produse naturale, deși conținutul lor poate fi radical diferit de boabele de struguri. Deși legea stipulează că un vin trebuie să fie obținut exclusiv din fructe, conținând doar apă și zahăr natural, realitatea de pe rafturile supermarketurilor este mult mai complexă. Consumatorii sunt adesea atrași de prețurile reduse, fără a ști că aceste produse sunt rezultatul unor procese chimice intensive.
Jurnalista Bianca Bosker, care a studiat ca somelier timp de un an și jumătate, a descoperit în cartea sa „Cork Dork” cât de puțin înțelegem despre compoziția acestor băuturi. Producătorii nu sunt obligați să dezvăluie toate ingredientele, fiind nevoiți să indice doar concentrația alcoolică și prezența sulfiților sau a coloranților. Această lipsă de transparență permite utilizarea unor zeci de aditivi pentru a modifica aciditatea, culoarea sau consistența produsului final, astfel încât acesta să mulțumească gusturile consumatorilor.
Istoria modificării vinului prin substanțe externe nu este nouă, însă tehnologia modernă a avansat semnificativ. Bianca Bosker menționează că, în trecut, românii adăugau plumb pentru a conferi vinului o consistență mai groasă, iar în Evul Mediu se folosea sulful pentru conservare. Începând cu anii 1970, cercetătorii de la Universitatea din California, Davis, au revoluționat vinificarea prin metode de fermentare noi și utilizarea de drojdii special concepute pentru a genera anumite arome specifice.
Chiar și produsele de calitate pot beneficia de intervenții, cum ar fi utilizarea concentratelor de suc pentru intensificarea culorii sau adăugarea de acid tartric pentru a compensa temperaturile ridicate de cultivare. Totuși, la nivelul segmentului de produse ieftine, procesul este mult mai drastic. Un falsificator poate crea un produs care pare vin folosind apă de la robinet, alcool etilic, arome și coloranți, totul într-un bidon de plastic cu o etichetă care să inducă în eroare cumpărătorul.
Radu Morariu, directorul general al Patronatului Alcoolului Garant, a subliniat în 2015 că, până atunci, aproximativ 80% din vinurile de tip PET de doi litri nu aveau nicio legătură cu strugurii. Acestea erau compuse din alcool, apă, zahăr și arome, existând chiar și variante care conțin doar 20-30% vin pentru a trece de eventualele analize. De asemenea, din cauza acizilor organici, aceste băuturi nu pot fi păstrate mult timp în plastic fără a-și pierde aroma originală.
Reglementările privind etichetarea băuturilor alcoolice sunt menite să protejeze consumatorul, însă procesul de producție industrială permite o varietate mare de modificări chimice. În cadrul industriei alimentare, standardele de compoziție sunt strict monitorizate, însă în sectorul vinificării, utilizarea aditivilor pentru a corecta deficiențele strugurilor rămâne o practică extinsă, afectând percepția asupra calității produsului final.