Angajații din cadrul societății IAR Ghimbav au organizat un protest luni, exprimându-și nemulțumirea față de deciziile de remunerare din cadrul companiei. Conflictul vizează creșterea de peste patru ori a indemnizațiilor acordate membrilor Consiliului de Administrație, într-un context în care drepturile salariale ale restului lucrătorilor au fost restricționate. Sindicaliștii au solicitat clarificări oficiale privind aceste diferențe de tratament și privind direcția în care se îndreaptă viitorul societății.
Problema centrală ridicată de organizatori este blocarea indexării salariilor cu inflația, un proces care a fost negociat la nivelul societății încă din luna iunie. Conform comunicatului sindicatului, această măsură de ajustare a veniturilor a fost împiedicată de actele normative adoptate de Guvernul României. Această situație a generat o prăpastie între remunerarea funcționarilor și cea a managementului, în condițiile în care unele drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă sunt acum acordate cu întârziere.
Reprezentanții sindicatului, sub conducerea președintelui Suba Arpad, au subliniat că deciziile luate de Ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Ambrozie-Irineu Darău, au dus la o schimbare radicală a costurilor. În doar trei luni, plata pentru directori a trecut de la un nivel de 3 salarii la unul de 9 salarii, incluzând acum și membrii Consiliului de Administrație. Această evoluție a fost criticată dur, fiind considerată nejustificată în raport cu realitatea economică a companiei.
O altă sursă de tensiune este gradul redus de încărcare cu lucrări al societății, care se situează sub pragul de 20%. În acest context, sindicaliștii au criticat achizițiile de echipamente militare de la furnizori străini, în loc de susținerea industriei de apărare autohtone. Aceștia au menționat că, pentru prima dată de la 1969, contractul de achiziție a elicopterelor militare este semnat de Guvernul României cu un furnizor extern, deși IAR a fabricat și a asigurat mentenanța acestor aeronave de decenii.
Deplângerea sindicală vizează și capacitatea guvernanților de a încheia contracte militare cu alte guverne pentru a beneficia industria locală. Suba Arpad și echipa sa au declarat că Guvernul pare să fie „convins” de furnizorii străini, în timp ce miniștrii nu reușesc să asigure contracte pentru societățile din industria de apărare românească. Această lipsă de strategie este văzută ca un factor de risc pentru stabilitatea și perspectivele de dezvoltare ale IAR.
Industria de apărare din România este influențată direct de deciziile politice de achiziție și de contextul conflictual global. În timp ce bugetele pentru înarmare sunt masive, de exemplu prin cheltuielile de 16,8 miliarde de euro pentru echipamente și elicoptere, capacitatea de producție internă rămâne subutilizată. Această discrepanță între investițiile statului și utilizarea resurselor industriale naționale rămâne un punct de dezbatere aprins în sectorul de securitate națională.