O femeie din Iași, identificată sub inițialele E.B., a fost pusă în situația de a achita o sumă de peste 20.000 de lei pentru un credit de doar 5.200 de lei. Conflictul a izbucnit după ce instituția financiară a declarat scadența anticipată a împrumutului, solicitând restituirea unor dobânzi care ar fi trebuit plătite pe parcursul următorilor ani. Protecția Consumatorilor a intervenit în acest caz, considerând că cerințele IFN-ului sunt nejustificate.
E.B. a contractat în mai 2023 un credit de la Finopro IFN SA, având o perioadă de rambursare de cinci ani. Contractul prevedea o dobândă anuală efectivă de 232%, ceea ce însemna că suma de 5.200 de lei ar fi trebuit restituite până în 2028 în valoare de aproximativ 30.273 de lei. Din cauza imposibilității de a achita ratele lunare de circa 500 de lei, instituția a decis în iulie 2025 că întregul împrumut este imediat exigibil.
Finopro a calculat o datorie totală de aproximativ 20.400 de lei, o sumă care includea principalul rămas, dobânzile restante și penalitățile. Totuși, cea mai mare parte a acestui debit, aproximativ 12.365 de lei, era reprezentată de ceea ce instituția a numit „dobândă exigibilă anticipat”. Această sumă corespundea dobânzii pe care femeia ar fi trebuit să o plătească până la finalizarea contractului în 2028, dacă acesta ar fi fost respectat conform graficului.
Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Iași a stabilit că, deși dobânzile restante și penalitățile puteau fi percepute, dobânda aferentă perioadei viitoare nu putea fi solicitată. În urma verificării, CJPC a calculat că suma reală datorată era de 8.012,09 lei și a aplicat o amendă de 20.000 de lei către Finopro IFN SA. Instituția a fost obligată astfel să recalculeze întregul debit pentru a respecta limitele legale.
Finopro IFN a contestat sancțiunea în instanță, susținând că dobânda exigibilă anticipat era prevăzută clar în contractul semnat de clientă. Reprezentanții au argumentat că natura dobânzii nu se schimbă, ci doar momentul în care aceasta devine datorată. Totuși, Judecătoria a respins argumentele, subliniind că, după scadența anticipată, dobânda nu mai reprezintă contravaloarea folosinței banilor, deoarece creditul nu mai urmează condițiile inițiale de derulare.
În cadrul procesului, magistrații au invocat OUG 50/2010, care reglementează contractele de credit pentru consumatori și limitează tipurile de dobânzi ce pot fi percepute. Instanța a menționat că nu există nicio justificare rezonabilă pentru ca un creditor să solicite atât debitul principal, cât și dobânda remuneratorie pentru o perioadă viitoare. Dosarul a fost trimis la Tribunal după ce Finopro IFN a contestat hotărârea.