Satul Geamăna a fost practic șters de pe harta României în urmă cu aproape 45 de ani, fiind înghițit complet de un lac toxic. Destinul localității a fost sigilat în anul 1978, când întreaga comunitate a fost evacuată pentru a permite crearea unui iaz de decantare. Această structură a fost concepută pentru a gestiona deșeurile reziduale provenite de la cea mai mare mină de cupru din Europa, transformând o vale vie într-un spațiu inundat de nămol.
Procesul de scufundare a localității a început prin evacuarea forțată a peste 1.000 de locuitori, care au fost atrași de promisiuni legate de câștiguri financiare și noi terenuri. În realitate, mulți dintre acești oameni au fost alungați din locurile lor natale și au fost obligați să își părăsească bunurile și casele. Distanța de la sat la mină, care inițial trebuia să fie de câțiva kilometri, s-a transformat în sute de kilometri pentru cei care și-au pierdut viața construită în Geamăna.
Situația actuală a satului este una de deșert de deșeuri, în care doar aproximativ 20 de oameni mai locuiesc în vale. Lacul de decantare, format din nămol și apă contaminată, se extinde anual cu aproximativ un metru, acoperind tot mai mult teren. Sute de gospodării, școli, grădini și chiar cimitere sunt acum sub stratul de substanțe toxice. Din acest peisaj de ape roșii și albastre, singurul element care mai reușește să iasă la suprafață este partea superioară a bisericii locale.
Exploatarea minieră care a cauzat acest dezastru are loc la Roșia Poieni, o mină de cupru exploatată la suprafață. Această unitate de extracție deține cel mai mare zăcământ de cupru și aur din România, reprezentând o resursă critică pentru țară. Rezervele de la Roșia Poieni constituie 65% din cantitatea totală de cupru aflată în România. Totuși, acest beneficiu economic a venit cu un cost social și ecologic imens pentru locuitorii din zona afectată.
Locuitorii care au fost nevoiți să plece nu au beneficiat de sumele promise de autorități, sau au primit doar cantități mult sub așteptările lor. Această lipsă de compensare adecvată a lăsat comunitatea în derivă, în timp ce satul se scufunda sub nămolul de la mina de cupru. Astăzi, Geamăna nu mai este decât o amintire sub un lac de deșeuri, unde singurul reper vizibil rămâne turla bisericii, care pare să lupte pentru a nu fi complet înghițită de apa toxică.
Exploatarea minieră de la Roșia Poieni este un proces industrial de amploare care utilizează tehnici de extracție la suprafață pentru a accesa zăcămintele de cupru și aur. Aceste tipuri de exploatări generează cantități masive de deșeuri reziduale, care necesită depozitare în iazuri de decantare specializate pentru a preveni contaminarea ulterioară a mediului înconjurător din zona de minerit.