România traversează o transformare demografică alarmantă, având deja aproape 3,9 milioane de persoane cu vârsta de peste 65 de ani. Din acest număr, aproximativ 1,35 milioane de seniori locuiesc singur, ceea ce semnalează o schimbare structurală în societate. Fenomenul este de amploare, în special în mediul urban, unde 3 din 5 vârstnici se confruntă direct cu singurătatea, iar pentru circa 310.000 de persoane nivelul de izolare este estimat ca fiind foarte ridicat.
Situația este agravată de faptul că un din patru seniori vorbește cu cel mult o persoană într-o lună, în timp ce o treime dintre ei susține că nu beneficiază aproape deloc de sprijin moral sau practic. Aproape 29% dintre vârstnicii din mediul urban au copiii locuiți în alte orașe sau în alte țări, ceea ce face ca proximitatea fizică să nu mai poată fi garanția unei bătrâneți sigure. Deși tehnologia permite contactul prin apeluri video, aceasta nu poate înlocui asistența fizică necesară în momente critice.
Vulnerabilitatea economică adaugă o dimensiune suplimentară de risc pentru această categorie de cetățeni. În anul 2024, aproximativ 30% dintre românii de peste 65 de ani se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială, iar aproape unul din cinci era afectat de deprivare materială și socială severă. Lipsa banilor poate forța vârstnicii să renunțe la servicii esențiale, precum transportul, aparate auditive sau ajutor la domiciliu, elemente care sunt vitale pentru menținerea autonomiei lor.
Sistemul de asistență actual este considerat insuficient în raport cu nevoile unei populații care se îmbătrânește rapid. România alocă pentru îngrijirea de lungă durată doar 0,3% din PIB, o cifră mult sub media de 1,7% înregistrată la nivelul OECD. În prezent, există aproximativ un lucrător formal de îngrijire la fiecare 100 de persoane de peste 65 de ani, în condițiile în care media OECD este de cinci lucrători pentru același număr de seniori.
Pentru a răspunde acestor provocări, se propun măsuri precum implementarea unui Barometru național anual pentru populația de peste 65 de ani și screening-ul de risc prin medicina de familie. Alte soluții includ extinderea transportului social, dezvoltarea serviciilor mobile în mediul rural și crearea unui pachet minim de îngrijire la domiciliu. De asemenea, Alianța Binelui Comun propune crearea Indicelui ABC al Conectării și Autonomiei Vârstnicilor pentru a monitoriza accesibilitatea serviciilor la nivel național și județean.
Tendința de îmbătrânire a populației române este într-o continuă accelerare, conform datelor analizate. La începutul anului 2026, 20,5% din populația rezidentă avea cel puțin 65 de ani, ceea ce înseamnă că mai mult de un român din cinci este senior. Proiecțiile indică faptul că, până în anul 2050, ponderea acestui segment de vârstnici ar putea ajunge la aproximativ 31%, transformând izolarea într-o problemă de infrastructură socială și sănătate publică.