România se află în poziția cea mai slabă din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică în ceea ce privește accesul copiilor la programele de educație și îngrijire timpurie. Conform datelor oficiale, țara ocupă ultimul loc în clasament în segmentul copiilor de 2 ani care beneficiază de astfel de servicii. Situația este evidențiată în raportul recent publicat de OCDE, care analizează nivelul de participare la educația timpurie în statele membre.
Analiza detaliată a raportului „Education at a Glance 2026 - EaG 2026” arată că doar 12% dintre copiii români de vârsta de 2 ani sunt înscriși în programe de dezvoltare educațională timpurie. Aceste programe trebuie să îndeplinească criteriile Clasificării Internaționale Standard a Educației, combinând elemente de educație cu cele de îngrijire. Deși această cifră plasează România la coada clasamentului țărilor pentru care există date, documentul menționează o creștere de aproape 6 puncte procentuale față de nivelul înregistrat în anul 2015.
În ceea ce privește copiii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani, nivelul de participare la învățământul preșcolar rămâne sub media internațională. În România, 76% dintre copiii din această categorie de vârstă erau înscriși în programe de educație și îngrijire timpurie în anul 2024. Această valoare este semnificativ mai mică decât media OCDE, care se situează la un nivel de 90% pentru țările analizate în cadrul studiului de specialitate.
Raportul subliniază că, în timp ce participarea la educația timpurie este o practică răspândită în toate țările OCDE începând cu vârsta de 3 ani, România nu reușește să atingă aceste standarde. Deși se observă progrese în ceea ce privește procentul total de copii înscriși într-o formă de învățământ preșcolar, diferențele față de restul statelor membre rămân marcate. Situația indică o dificultate persistentă în asigurarea accesului la creșe pentru cele mai mici grupuri de vârstă.
Evoluția ratelor de înscriere în România este marcată de o creștere lentă, dar raportul OCDE confirmă faptul că țara rămâne în urmă în comparație cu restul organizației. Diferențele de la vârsta de 2 ani sunt cele mai vizibile, reflectând o lipsă de infrastructură sau de acces la programele care combină educația cu îngrijirea necesară. Această disparitate afectează direct capacitatea sistemului de a oferi suport timpuriu copiilor de vârstă foarte mică.
Problematica accesului la educația timpurie este strâns legată de mediul socio-economic în care se naște un copil. În România, factorii sociali influențează rezultatele educaționale mai mult decât în orice alt stat european, conform unor observații privind competențele de bază. Această realitate complică situația în care copiii care nu beneficiază de creșă sau grădiniță ajung să aibă dificultăți de învățare mai mari pe parcursul școlarității.