Un student de la secția de Pescuit Oceanic a Universității din Galați a devenit ținta Securității după ce a făcut glume la adresa regimului. În vara anului 1985, un coleg care folosea numele conspirativ „Cornel” l-a denunțat la poliția politică pentru că critica conducerea partidului și a statului. Acest act de informare a declanșat o serie de măsuri represive care i-au afectat tânărului viața profesională chiar și după finalizarea studiilor.
Conform unei note informative din 28 iulie 1985, discuțiile în care tânărul făcea bancuri politice au implicat și alți studenți. Securitatea a decis oficial supravegherea informativă a studentului în noiembrie 1985, după ce informațiile au fost confirmate de mai multe surse. Pe lângă glumele despre conducerea statului, tânărul era suspectat și pentru faptul că își exprima dorința de a vedea cum arată viața într-o țară capitalistă.
Consecințele represive au fost directe și au vizat cariera viitorului specialist în pescuit. Studentul a fost chemat la sediul Securității pentru un avertisment, însă autoritățile au mers mai departe, interziceându-i să se îmbarce pe navele de pescuit care navigau în apele internaționale. Această interdicție i-a blocat activitatea profesională imediat după ce s-a angajat la Întreprinderea de Pescuit Oceanic Tulcea.
Din cauza restricțiilor impuse de serviciile de informații, tânărul a fost nevoit să petreacă o perioadă în concediu fără plată. Abia după ce ofițerii Securității au considerat că acesta a renunțat la manifestările ostile regimului, i s-a permis să se îmbarce pe o navă de pescuit. Dosarul, păstrat în arhiva CNSAS sub indicativul I 1068439, demonstrează controlul strict exercitat asupra conversațiilor dintre colegi.
În perioada anilor ’70 și ’80, bancurile politice erau o metodă comună de exprimare a nemulțumirilor față de dictatura lui Nicolae Ceaușescu. Personajul Bulă era utilizat frecvent pentru a ironiza lipsurile regimului, însă Securitatea trata aceste glume ca pe manifestări ostile. Informatorii erau instruiți să semnaleze astfel de comportamente, iar persoanele vizate puteau fi sancționate prin avertismente în fața șefilor sau a colegilor.
Sistemul de supraveghere al regimului comunist în România se baza pe o rețea extinsă de informatori care raportau orice formă de disidență, inclusiv glumele. Această structură de control social permitea Securității să intervină nu doar la nivelul unor anchete oficiale, ci și prin presiuni psihologice și profesionale asupra cetățenilor, transformând orice critică indirectă într-un motiv de persecuție directă și sancțiuni administrative severe.