Raportul GREVIO al Consiliului Europei arată că România se confruntă cu o problemă majoră de neaplicare a legilor menite să protejeze femeile de violență. Deși legislația a evoluat, inclusiv prin adoptarea Legii împotriva femicidului, rezultatele obținute rămân nesatisfăcătoare în realitate. Documentul evidențiază faptul că ordinea de protecție emisă de instanțe este încălcată masiv, iar autoritățile nu intervin la timp pentru a preveni tragediile. Între anii 2022 și 2024, încălcările acestor ordine de protecție au crescut cu 30%.
Un aspect critic semnalat în raport este lipsa monitorizării electrone a victimelor, fapt care limitează capacitatea poliției de a interveni rapid. Senatoarea Victoria Stoiciu, implicată în procesul legislativ pentru Legea împotriva Femicidului, a subliniat că nicio victimă de femicid din anul trecut nu a beneficiat de monitorizare electronică, deși multe aveau deja ordine de protecție. Victoria Stoiciu a menționat că un simplu document de la instanță nu poate opri fizic un agresor, iar tehnologia este esențială pentru siguranța victimelor.
Instituțiile statului român manifestă o viziune limitată, abordând fenomenul doar prin prisma violenței domestice, ignorând hărțuirea sexuală sau violența digitală. Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) nu acoperă probleme precum căsătoriile forțate, mutilarea genitală sau sterilizarea forțată. În plus, parchetul și instanțele refuză să colecteze statistici detaliate care să țină cont de sexul victimei, evitând astfel numărarea dosarelor în care femeile sunt afectate de violență.
Raportul Consiliului Europei solicită implementarea urgentă a unor măsuri, precum finanțarea organizațiilor neguvernamentale și crearea de linii bugetare separate pentru acestea. Organizațiile care oferă protecție primesc în prezent doar sume simbolice de la stat, fiind dependente de finanțarea externă. De asemenea, se cere formarea obligatorie a personalului din poliție, justiție și sănătate pentru a înțelege complexitatea violenței, deoarece în prezent programele pentru profesori sunt doar voluntare.
Sistemul actual impune bariere birocratice enorme, cum ar fi necesitatea de a prezenta documente de identitate sau dovezi scrise pentru accesul în adăposturile de stat. Această procedură este extrem de dificilă pentru o femeie care fuge dintr-un mediu violent fără nicio resursă. Totodată, instanțele tind să încurajeze custodia comună și solicită dovezi că tatăl violent a lovit direct și copilul înainte de a limita drepturile părintești, ignorând adesea violența exercitată asupra mamei.
Monitorizarea aplicării Convenției de la Istanbul reprezintă un proces de evaluare externă prin care Consiliul Europei verifică dacă statele membre respectă standardele de protecție a drepturilor omului. Acest mecanism de control este esențial pentru a identifica discrepanțele dintre legislația teoretică și realitatea din teren, oferind recomandări oficiale pentru reformarea instituțiilor care eșuează în protejarea cetățenilor vulnerabili împotriva violenței și discriminării de gen.