Angajații din cadrul societății IAR Brașov au anunțat organizarea unui miting de protest în incinta companiei, luni, 12 octombrie, începând cu ora 10:00. Muncitorii își exprimă nemulțumirea față de deciziile Guvernului României, acuzându-l că nu reușește să asigure contracte de achiziții militare pentru industria de apărare din țară. Protestul vine într-un moment critic, în care nivelul de încărcare cu manoperă al societății este raportat de sindicat la o valoare de sub 20%.
Unul dintre principalele motive de nemulțumire vizează achiziția de elicoptere militare de la un furnizor străin. Reprezentanții salariaților subliniază că, din anul 1969 până în prezent, aceasta este prima dată când Guvernul României semnează un astfel de contract cu un furnizor diferit de cel tradițional. IAR Brașov a avut rolul de a fabrica și de a asigura mentenanța elicopterelor militare ale Armatei României, însă acum industria autohtonă pare să fie marginalizată.
Sindicatul critică dur modul în care sunt gestionate fondurile pentru apărare, menționând că România cheltuiește suma de 16,8 miliarde euro pentru înarmare. În comunicat, angajații ironizează guvernele străine, afirmând că acestea au reușit să convingă autoritățile române să cumpere produse militare de la propriile industrii. Aceștia acuză miniștrii din Guvernul României că nu au demonstrat capacitatea necesară de a negocia contracte cu societățile din industria de apărare românească.
Pe lângă lipsa comenzilor, angajații reclamă probleme legate de drepturile salariale și de gestionarea resurselor interne. Sindicatul susține că indexarea salariilor cu inflația, care fusese negociată în iunie 2026, nu a fost acordată din cauza actelor normative adoptate de Guvern. În același timp, muncitorii contestă majorarea indemnizațiilor pentru membrii Consiliului de Administrație, observând că numărul persoanelor pentru care societatea plătește astfel de sume a crescut de la trei la nouă în mai puțin de trei luni.
Situația de la IAR Brașov reflectă o tensiune profundă între necesitatea modernizării armatei și protejarea capacităților de producție naționale. În timp ce autoritățile caută parteneri externi pentru achiziții strategice, industria de apărare locală se confruntă cu o scădere drastică a activității. Această dinamică pune sub semnul întrebării viitorul angajaților și stabilitatea unor companii care au fost piloni ai securității naționale prin producția de echipamente militare.
Evoluția industriei de apărare din România este marcată de decizii de achiziții externe care implică sume masive de bani. În contextul actual, deciziile Guvernului de a direcționa contracte către furnizori străini în loc să susțină unitățile de producție autohtone generează controverse privind suveranitatea industrială și capacitatea de negociere a statului în fața marilor companii de armament internaționale.