O propunere legislativă depusă la Senat de Cătălin Fenechiu, Cristian Ghinea și Victoria Stoiciu vizează o schimbare radicală a regimului juridic privind drogurile. Proiectul propune transformarea unor activități precum posesia, cumpărarea, cultivarea, producerea, fabricarea, prepararea și chiar importul pentru consum propriu în contravenții. Această inițiativă reprezintă una dintre cele mai extinse forme de dezincriminare la nivel internațional, deoarece nu stabilește niciun prag cantitativ fix pentru substanțele de consum, inclusiv pentru cele de mare risc.
Pentru drogurile clasificate ca fiind de mare risc, amendă propusă în cadrul proiectului este de doar 1.500-3.000 de lei. Textul legislativ prevede că destinația pentru consum propriu va fi stabilită de la caz la caz, în funcție de cantitate, ambalare, acte de vânzare și alte probe. Această abordare elimină certitudinea juridică, mergând mult mai departe decât modelele internaționale care sunt adesea folosite ca argumente de către inițiatori pentru a justifica această reformă.
Experiențele din alte state arată dificultățile acestui tip de reformă fără suport medical. În Columbia Britanică, experimentul a fost mult mai limitat, vizând doar posesia unei cantități de maximum 2,5 grame de opioide, cocaină, metamfetamină sau MDMA. În Canada, după doar un an și jumătate, guvernul a cerut excluderea spațiilor publice din regimul de dezincriminare, deoarece poliția și serviciile de sănătate au raportat creșterea consumului vizibil în public.
Evaluările realizate în Canada au arătat că, deși numărul încarcerărilor pentru droguri a scăzut cu 21%, nu s-au observat schimbări semnificative în numărul supradozelor sau în accesarea tratamentelor. Serviciile medicale s-au confruntat în continuare cu lipsa de personal și de resurse. Similar, în Oregon, experimentul „Measure 110” a fost abandonat, autoritățile constatând că resursele nu au fost transferate eficient către tratament și că viziunea de a înlocui criminalizarea cu sănătatea publică a rămas neîndeplinită.
Inițiatorii proiectului invocă modelul Portugaliei, însă realitatea legislativă este diferită. Portugalia a creat Comisii pentru descurajarea toxicodependenței și a construit servicii sociale și de substituție în paralel cu reforma. Mai mult, Portugalia a păstrat cultivarea pentru consum propriu în zona penală, spre deosebire de propunerea românească. În prezent, sistemul sanitar din România este descris ca fiind aproape inexistent în comparație cu modelul portughez, iar proiectul nu fixează un buget distinct pentru noile necesități.
Proiectul are și un caracter retroactiv, prevedând aplicarea noilor reguli pentru fapte comise anterior. Persoanele care se află în arest preventiv sau la domiciliu pentru astfel de fapte ar trebui puse de îndată în libertate, iar cei deja condamnați ar putea beneficia de scoaterea condamnărilor din cazier. În 2025, s-au înregistrat 88 de condamnări la închisoare pentru astfel de fapte, existând aproximativ 100-150 de persoane în detenție care ar putea beneficia de această schimbare juridică.
Contextul legislativ actual indică faptul că reformele de acest tip necesită o infrastructură medicală solidă pentru a nu eșua. În absența unor mecanisme de evaluare administrativ-sanitară structurate, precum cele din Portugalia, dezincriminarea riscă să rămână doar o măsură de eliberare a sistemului penal fără a aduce beneficii reale sănătății publice sau reducerea consumului de substanțe.