Documente publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității dezvăluie un exercițiu practic susținut în anul 1985 de trei ofițeri din cadrul Securității Municipiului București. Această lucrare practică a fost organizată pentru a testa capacitatea cadrelor de a gestiona situații în care cetățenii români doreau să părăsească țara clandestin. Scenariul de examen se baza pe un caz fictiv, implicând un bărbat care dorea să se stabilească în Statele Unite alături de copilul său, după ce soția sa rămăsese deja acolo în mod ilegal.
Ofițerii care au susținut testul au fost locotenent-colonelul Vintilă Nicolae, maiorul Preda Vasile și locotenentul Dănilă Ovidiu, toți făcând parte din Serviciul 120 al Securității Municipiului București. Examinatorul acestui exercițiu a fost căpitanul Creța Stana, care deținea funcția de șef de serviciu. Obiectivul principal al examenului era determinarea măsurilor operative necesare pentru a împiedica plecarea ilegală a persoanei și pentru a neutraliza eventualele acțiuni de protest pe care acestea le-ar fi putut întreprinde împotriva regimului.
În cadrul lucrării, locotenent-colonelul Vintilă Nicolae a propus o serie de măsuri de supraveghere intensă, precum deschiderea unui dosar de urmărire informativă și verificarea atentă a relațiilor cetățeanului. Planul său includea interceptarea convorbirilor telefonice, atât interne, cât și internaționale, investigații de teren, filaj la momente cheie și monitorizarea corespondenței. De asemenea, acesta a sugerat ca datele și fotografia bărbatului să fie transmise structurii de Pașapoarte pentru a alerta autoritățile la orice tentativă de fugă din țară.
Evaluarea ofițerilor a fost una severă din partea examinatorului, care a criticat anumite abordări propuse în lucrări. Vintilă Nicolae și Preda Vasile au primit nota 5, primind observații tactice pe marginea analizei lor. În cazul lui Vintilă Nicolae, examinatorul a criticat propunerea de a contacta persoana urmărită pentru a o temporiza, considerând că o astfel de măsură demonstrează o neînțelegere a gravității cazului. Cel mai bun rezultat a fost obținut de locotenentul Dănilă Ovidiu, care a reușit să obțină nota 7.
Exercițiul evidențiază modul în care orice tentativă de a contacta organizații internaționale pentru drepturile omului era interpretată de Securitate ca o acțiune ostilă. În scenariul de examen, faptul că soția cetățeanului ar fi apelat la astfel de organisme internaționale pentru a obține plecarea familiei a fost tratat ca un element de risc operativ. Astfel, dorința de a obține sprijin extern nu era privită doar ca o cerere administrativă, ci ca o problemă de securitate națională care necesita monitorizare constantă.
Aceste documente fac parte din arhiva Securității, care documentează activitatea aparatului represiv din perioada comunismului. În acele decenii, Securitatea utiliza tehnici operative complexe, precum interceptarea comunicațiilor și controlul strict al frontierelor, pentru a menține controlul asupra populației. Testele periodice, prin care ofițerii erau evaluați prin lucrări scrute, servau la perfecționarea acestor mecanisme de supraveghere și la pregătirea cadrelor pentru gestionarea situațiilor de risc politic sau social.