Statul român a acumulat o datorie de 31 de miliarde de lei față de sute de mii de angajați din sectorul public, conform unei analize realizate de Toni Neacșu. Fostul judecător și membru al CSM explică faptul că acest fenomen nu este limitat la magistrați, ci vizează o gamă largă de categorii de bugetari. Sumele respective provin din decizii judecătorești definitive, pe care statul nu le-a executat integral, preferând eșalonarea plăților pe perioade lungi.
Mecanismul care alimentează aceste datorii începe în campaniile electorale, când politicienii adoptă legi de creștere salarială pentru a câștiga voturi. Toni Neacșu susține că, odată ajunși la putere, guvernanții nu aplică integral aceste prevederi din cauza deficitului bugetar, fără a abroga însă legile pentru a evita costul politic. Această practică de „amăgire electorală” forțează angajații să apeleze la instanțe pentru a-și recupera drepturile salariale pierdute.
Impactul acestor restanțe este vast și afectează diverse instituții din țară. Din totalul de 160.000 de bugetari cu titluri executorii, aproximativ 30.000 sunt din Ministerul de Interne, 25.000 din cadrul ANAF și alte 25.000 din sectorul Sănătății. De asemenea, există numeroase dosare provenite din administrația locală, unde aplicarea salariilor este descrisă ca fiind arbitrară și diferențiată între localități, ceea ce generează un flux constant de litigii.
În ceea ce privește rata de succes a proceselor, datele contrazic mitul conform căruia magistrații își câștigă singuri salariile. Toni Neacșu precizează că la profesori rata de succes este de 70%, în timp ce pentru magistrați aceasta este de doar 30%. Pentru a evita subiectivismul, cererile judecătorilor sunt judecate de colegi din alte județe, însă percepția publică rămâne una de privilegiu, deși problema este una de execuție bugetară.
Situația financiară este agravată de penalitățile de întârziere care pot ajunge la 1% pe zi. Din suma totală de 31 de miliarde de lei câștigată în instanțe între 2011 și 2023, statul a achitat deja 21 de miliarde. Între 12 și 15 miliarde de lei reprezintă restanțele estimate, sume care continuă să crească pe măsură ce apar noi hotărâri judecătorești și se acumulează dobânzi pentru neplata obligațiilor stabilite anterior.
Conflictul dintre puterea judecătorească și cea executivă este unul vechi, de aproximativ 18 ani, și implică modul în care se formează și se execută bugetul statului. Deciziile recente ale CEDO, care au respins plângerile unor magistrați privind eșalonarea plăților, subliniază că acest mecanism poate fi considerat proporțional în perioade de criză. Totuși, Curtea a semnalat o tensiune între ramurile puterii, deoarece instanțele intervin în zone de competență a guvernelor.