În România, numărul mamelor care reușesc să își mențină activitatea profesională scade drastic pe măsură ce familia se extinde, plasând țara în poziția de ultim loc în Uniunea Europeană pentru anumite categorii. Conform datelor Eurostat pentru anul 2025, doar 32,8% dintre mamele cu trei sau mai mulți copii au un loc de muncă, o cifră mult sub media europeană de 59,4%. Această tendință inversă față de restul continentului evidențiază o problemă structurală de integrare a femeilor pe piața muncii.
Situația devine critică în momentul în care apare al doilea copil, punct în care România se desprinde de restul Europei. În timp ce în UE scăderea ratei de ocupare între primul și al doilea copil este de sub un punct procentual, în România aceasta scade cu 11,2 puncte procentuale. La nivelul mamelor cu doi copii, rata de ocupare în România este de doar 61,2%, comparativ cu media europeană de 77,7%. Această ruptură marchează începutul unei dificultăți majore de a echilibra responsabilitățile familiale cu cele profesionale.
Fenomenul, numit de economiști „penalizarea maternității”, are și consecințe financiare pe termen lung, vizibile chiar și la momentul pensionării. Deși concediul pentru creșterea copilului este considerat vechime, noua lege a pensiilor, Legea nr. 360/2023, nu permite includerea acestor perioade în calculul punctelor de stabilitate. O mamă cu trei copii poate ajunge să primească doar 2 puncte de stabilitate în loc de 6,25, ceea ce poate însemna o pensie cu aproximativ 340 de lei mai mică lunar, la valoarea actuală a punctului de referință.
Obstacolele sunt și de natură fiscală, deoarece Codul fiscal, Legea nr. 227/2015, descurajează contractele cu normă parțială. Dacă o mamă câștigă mai puțin decât salariul minim prin muncă part-time, angajatorul trebuie să plătească contribuțiile la pensie și sănătate pe o bază minimă stabilită prin lege. Acest mecanism face ca munca cu program redus să devină mult mai scumpă pentru angajatori, reducând astfel oportunitățile de angajare pentru părinții care au nevoie de flexibilitate pentru a gestiona îngrijirea copiilor.
Lipsa infrastructurii de îngrijire și a flexibilității profesionale completează tabloul negativ al ocupării mamelor în România. Dificultatea de a găsi locuri la creșe și grădinițe, împreună cu programele care nu se suprapun cu cele ale părinților, forțează multe femei să renunțe la carieră. În loc să fie o investiție în potențialul economic al țării, maternitatea devine un cost care duce la pierderea experienței, ratarea promovărilor și scăderea veniturilor pe parcursul întregii vieți active.
Contextul economic actual pune sub semnul întrebării eficiența politicilor de natalitate care nu sunt însoțite de suport pentru integrarea profesională. România se confruntă cu o populație îmbătrânită și cu o nevoie urgentă de utilizarea forței de muncă disponibile, însă mamelor cu copii rămân un potențial nevalorificat. Fără o regândire a fiscalității pentru part-time și o extindere a rețelei de creșe, decalajul dintre România și restul Europei va continua să se amplifice.