Etichetele produselor de panificație de pe piața din România prezintă tot mai des afirmații contradictorii, precum expresia „maia cât cuprinde”. Această formulare este considerată un nonsens tehnic și o minciună de marketing, deoarece utilizarea excesivă a acestui ingredient poate compromite procesul de coacere. În prezent, nu există nicio lege specifică ce să protejeze consumatorul împotriva publicității mincinoase aplicate produselor de pâine, lăsând piața fără un control riguros asupra termenilor folosiți pe ambalaje.
Fenomenul a luat amplu odată cu trendul global de căutare a alimentelor percepute ca fiind sănătoase, apărut în timpul pandemiei. Companiile folosesc cuvântul maia pe logo-uri și ambalaje pentru a crea o imagine de produs premium, justificând astfel prețuri mai mari. Deoarece publicul larg nu deține cunoștințe tehnice despre diferența dintre maiaua sălbatică, cea industrială sau simpla aromă de maia, producătorii pot utiliza acest termen fără a fi confruntați cu scepticismul consumatorilor.
Lara Schütz, maestră în arta brutăriei, explică faptul că maiaua poate fi o cultură vie de drojdii naturale sau doar o aromă inactivată care nu ajută la creșterea aluatului. În industria panificației, se folosesc adesea făinuri fermentate care nu reprezintă, tehnic, maia, dar sunt prezentate astfel pentru a induce în eroare. Această confuzie este alimentată de faptul că oamenii nu au abilități senzoriale suficiente pentru a detecta diferențele dintre un produs artizanal și unul industrial.
În alte state europene, precum Austria sau Franța, legislația impune distincții clare pe etichete pentru a evita înșelarea publicului. În Austria, produsele trebuie să specifice dacă folosesc maia sălbatică sau maia industrială, iar produsele care conțin doar aromă nu pot folosi termenul de maia ca principal. În România, singurele încercări legislative de reglementare au vizat compoziția de bază a pâinii, dar acestea au fost criticate pentru lipsa de nuanță și pentru riscul de a exclude produse tradiționale.
Problema este agravată de faptul că maiaua este tratată ca un garant al calității, deși ea este doar un ingredient. Calitatea reală depinde de procesul de fermentație lungă, nu de cantitatea de maia adăugată. Expresia „maia cât cuprinde” este extrem de periculoasă, deoarece o cantitate prea mare de ferment limitează capacitatea aluatului de a se coace corect, rezultând un miez clicos, tehnic numit necopt, care afectează complet experiența de consum.
Contextul economic actual arată că segmentul de produse premium este în creștere, însă consumul general de pâine scade. În timp ce unele brutării artizanale au proliferat în orașe precum București, oferind produse la prețuri de 40-50 lei/kg, piața este inundată de produse industriale care folosesc aditivi pentru a imita gustul tradițional. Fără o reglementare care să impună un vocabular onest, consumatorii rămân vulnerabili în fața strategiilor de marketing care exploatează lipsa de informații.