Aproape un din cinci români nu beneficiază de racordarea la rețeaua publică de apă, ceea ce pune în pericol sănătatea multor familii. Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, în anul 2024, doar 77,6% din populația țării era conectată la sistemul public de alimentare. Această cifră înseamnă că aproximativ 4 milioane de persoane depind în mod direct de fântâni, puțuri sau foraje pentru consumul zilnic, ignorând riscurile ascunse.
Aspectul limpede al apei din fântână este adesea înșelător, deoarece elementele care afectează sănătatea nu pot fi văzute, mirosite sau gustate ușor. Apa din pânza freatică poate prelua contaminanți din sol, roci sau infiltrații de la fose septice și grajduri din apropiere. Controalele efectuate de direcțiile de sănătate publică relevă constant fântâni cu apă neconformă, iar în anumite județe, aproximativ jumătate dintre probele testate au prezentat probleme grave, precum prezența bacteriilor sau a nitriților.
Printre cele mai frecvente probleme identificate se numără prezența bacteriilor precum E. coli, coliforme sau enterococi, care indică o contaminare de origine fecală. Conform Legii 458/2002 privind calitatea apei potabile, limita pentru aceste bacterii este zero, orice valoare fiind inadmisibilă. Un alt pericol major sunt nitrații, care ajung în apă din îngrășăminte sau fose septice, depășind limita de 50 mg/l. Aceștia sunt extrem de periculoși pentru sugari, putând provoca methemoglobinemia, cunoscută sub numele de „sindromul copilului albastru”.
Alte probleme tehnice și de sănătate includ prezența fierului și a manganului, care pot lăsa pete de rugină sau de culoare negru-maronie pe obiecte și instalații. Fierul are o limită legală de 0,2 mg/l, în timp ce manganul este limitat la doar 0,05 mg/l. De asemenea, calcarul, deși nu este direct periculos pentru sănătate, poate depăși 20 de grade germane la multe foraje, afectând durabilitatea boilerelor, centralelor și mașinilor de spălat prin depuneri masive.
Pentru a gestiona aceste riscuri, este esențială realizarea unei analize de laborator, care costă între 50 și 150 de lei. Analiza trebuie să includă bacterii, nitrați, nitriți, amoniu, fier, mangan și duritate. După primirea rezultatelor, se pot instala sisteme de filtrare, precum filtre de sedimente, stații automate de dedurizare sau sterilizatoare cu ultraviolete. În cazul în care analiza indică prezența nitraților peste limite, singura soluție eficientă pentru apa de băut este instalarea unui sistem de osmoză inversă la chiuvetă.
Situația accesului la apă reflectă o problemă structurală de infrastructură în România, unde o parte semnificativă a populației rămâne în afara sistemelor controlate de stat. Lipsa racordării la rețelele publice obligă milioane de cetățeni să utilizeze surse subterane care sunt vulnerabile la schimbări climatice, precum inundații sau ploi torențiale, care pot altera rapid calitatea apei fără ca utilizatorii să observe orice schimbare vizibilă.