Protestele oierilor din Capitală au reasalt problema disponibilității produselor românești în lanțurile de retail. Deși există campanii de susținere a brandurilor locale, rafturile supermarketurilor rămân dominate de produse de import. Alexander Degisnski, fermier în județul Timiș și președinte al Clubului Fermierilor Români, susține că această situație este rezultatul unei responsabilități împărțite între retaileri, fermieri și consumatori, care prioritizează interesele economice în detrimentul solidarității naționale.
Retailerii preferă să utilizeze huburi logistice externe pentru a asigura volumul și diversitatea necesară. Alexander Degisnski explică faptul că supermarketurile funcționează ca un business, iar eficiența logistică primează în fața sloganurilor despre mâncare bio. Este mult mai simplu pentru marile lanțuri să importe tot ce au nevoie decât să gestioneze o rețea fragmentată de producători locali care nu dețin infrastructura necesară pentru livrări constante și diversificate.
Pe partea de producători, lipsa asociativității reprezintă o barieră majoră în calea dezvoltării. Fermierii acționează adesea individualist, ceea ce le crește costurile cu personalul, contabilitatea, partea juridică și transportul. Alexander Degisnski subliniază că un singur fermier nu poate oferi volumul cerut de un lanț național, dar prin formarea de cooperative cu hale de refrigerare și linii de ambalare, aceștia ar putea reduce costurile și ar putea livra eficient.
Chiar și în cazul formării unor cooperative, marile magazine folosesc poziția lor dominantă pentru a impune prețuri mici de achiziție. Alexander Degisnski menționează că discuțiile se desfășoară pe premisa acceptării condițiilor impuse de retaileri sau renunțarea la vânzări. În acest context, fermierii se confruntă cu presiuni economice extreme, iar lipsa unei structuri de grup îi lasă fără putere de negociere în fața marilor cumpărători.
Consumatorii joacă, de asemenea, un rol decisiv prin alegerea confortului în detrimentul produselor de la fermierul român. Alexander Degisnski observă că, deși oamenii susțin teoretic producătorii locali, în practică preferă standardizarea oferită de supermarketuri pentru orice tip de produs. Această comoditate face ca oferta de pe rafturi să rămână cea impusă de retaileri, deoarece aceștia se adaptează strict la cererea și obiceiurile de cumpărare ale populației.
Problema finanțării este și ea critică, însă Alexander Degisnski consideră că problema nu este lipsa banilor, ci modul de distribuție. Proiecte precum „Tineri Fermieri” sunt citate ca exemple de fonduri cheltuite ineficient, care nu au generat succes pe termen lung. De asemenea, multe cooperative create prin fonduri au existat doar pe hârtie, funcționând ca simpli intermediari fără a aduce o valoare adăugată reală producției agricole.
Contextul agricol din România este marcat de o tensiune constantă între necesitatea modernizării și dificultățile de finanțare. Fermierii se plâng de blocaje administrative și de întârzierile plăților din partea statului, situații care îi împing spre faliment. Această instabilitate economică alimentează protestele și subliniază fragilitatea sectorului de producție locală în fața unui sistem de distribuție globalizat și dominat de marii actori de retail.