Doru Căstăian, profesor de științe socioumane la Liceul de Arte „D. Cuclin” din Galați, a declarat că refuză să se predea în contextul actual al învățământului românesc. Acesta a exprimat o dezamă profundă față de direcția în care evoluează sistemul de educație și față de măsurile luate de guvernanți. Profesorul subliniază că deciziile politice umilesc cadrele didactice și ignoră complet nevoile reale ale elevilor din România.
Pe lângă activitatea la liceu, Doru Căstăian este profesor asociat la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie și lucrează ca metodist la Casa Corpului Didactic. Deși este un laureat MERITO și un cadru didactic cunoscut, acesta menționează că trăiește modest, într-un spațiu de aproximativ 50 de metri pătrați. Doru Căstăian precizează că orice defecțiune la mașină îi afectează direct siguranța financiară, nefiind o persoană care trăiește în lux.
În abordarea sa pedagogică, profesorul încearcă să transforme fiecare oră de curs într-o experiență unică, inspirată de tradițiile japoneze legate de ceremonia ceaiului. El urmărește ca procesul de învățare să fie semnificativ și conștient, cu scopul ca elevii să plece din clasă într-o stare diferită față de cea de la intrare. Doru Căstăian pune accent pe consistență și pe capacitatea de a face treaba cât de bine este posibil în momentul actual.
În urma recentului protest al elevilor, Doru Căstăian a criticat reacțiile vindicative și comentariile resentimentare apărute în societate. El consideră că reacția elevilor a fost una rațională și de bun-simț, deoarece aceștia au protestat fără a perturba procesul de învățământ. Profesorul avertizează că un cadru didactic nu trebuie să ajungă să cultive astfel de sentimente negative, deoarece acestea devin o formă de toxicitate permanentă.
Mesajul său central vizează evitarea transformării în ceea ce el numește un „ghem de otravă”. Doru Căstăian definește resentimentul ca fiind o ruminație și o otravă vărsată constant asupra celorlalți. El sugerează că, dacă un profesor ajunge să simtă această ostilitate, ar trebui să caute o altă profesie, pentru a nu deveni o sursă de toxicitate în mediul școlar.
Sistemul de învățământ din România traversează perioade de tensiune, fiind marcat de dezbateri privind condițiile de viață ale cadrelor didactice și de reacțiile societății la manifestările elevilor. Tensiunile dintre administrația școlară, guvernanți și comunitatea de elevi reflectă o polarizare socială tot mai accentuată, care afectează direct calitatea interacțiunilor din interiorul instituțiilor de educație.