Un raport de audit publicat de Curtea de Conturi relevă o ruptură majoră între sistemul de învățământ liceal și realitățile economice. Ministerul Educației nu consultă sistematic piața muncii și nu monitorizează traseul absolvenților, ceea ce duce la programe școlare care nu răspund nevoilor angajatorilor. Această lipsă de coordonare face ca reformele educaționale să fie implementate fără a exista mecanisme clare pentru a măsura eficiența acestora în pregătirea elevilor.
Concluziile auditorilor sunt directe și indică faptul că instituția nu are date complete despre ce fac tinerii după absolvire. Din raportul Curții de Conturi reiese că statul nu știe cursul vieții a unui procent de 60–68% dintre absolvenții de liceu. În același timp, angajatorii care au fost chestionați au semnalat că tinerii ajunși pe piața muncii le lipsesc competențele practice și cele interpersonale, precum capacitatea de a comunica eficient sau de a lucra în echipă.
Specialistul în politici educaționale, Mirela Ștețco, a criticat dur această abordare a autorităților. Ea a declarat că propunerea de arhitectură curriculară și noile programe pentru liceu nu sunt ancorate în provocările lumii actuale sau în nevoile elevilor. Mirela Ștețco a avertizat că o reformă condusă fără bucle de feedback și fără o trasabilitate clară a inserției tinerilor pe piața muncii riscă să repete greșeli grave, punând în risc viitorul unei întregi generații.
Auditul a vizat perioada 2022-2024 și a fost realizat în anul 2025, evidențiind faptul că Ministerul nu analizează dacă elevii dobândesc competențele necesare de la o generație la alta. Deși reforma curriculară a ajuns deja la clasa a IX-a în această toamnă, noile planuri-cadru vor fi aplicate integral generației care va intra în clasa a IX-a în anul școlar 2026-2027. Ministerul a început schimbarea fără a avea un sistem de măsurare a rezultatelor.
Problema consultării angajatorilor este accentuată de faptul că acest proces nu este sistematic pentru toate filierele de liceu. Auditorii au verificat dacă informațiile de la angajatori sunt folosite în momentul modificării programelor, dar constată că acest mecanism de feedback lipsește. Astfel, deciziile privind educația sunt luate într-un vid informațional, fără a se ști dacă schimbările aduse școlii ajută cu adevărat copiii să devină angajabili.
Sistemul de învățământ din România se confruntă cu provocări structurale în adaptarea curricula la cerințele tehnologice și economice moderne. În contextul în care dezvoltarea competențelor este vitală pentru integrarea în economie, lipsa de date despre angajabilitatea absolvenților rămâne un obstacol major. Această situație afectează capacitatea statului de a gestiona resursele umane și de a pregăti tinerii pentru o piață a muncii în continuă schimbare.