Multe persoane aleg să își doneze locuințele copiilor pentru a le asigura un viitor sau pentru a evita procedurile de moștenire. Totuși, în situațiile în care relația dintre părinte și copil se deteriorează, legea oferă posibilitatea de a desființa acest act. Procesul de recuperare a proprietății este însă unul complex, fiind condiționat de respectarea unor termene stricte și, în majoritatea cazurilor, necesită intervenția instanței de judecată.
Codul Civil stabilește că donația este un contract prin care donatorul dispune irevocabil de un bun. Din acest motiv, un părinte nu se poate răzgândi pur și simplu asupra gestului făcut. Revocarea este permisă doar în două scenarii principale: dacă donatarul nu respectă sarcinile prevăzute în contract, precum îngrijirea sau plata medicamentelor, sau dacă acesta se dovedește ingrat. Pentru neîndeplinirea sarcinilor, termenul de acțiune este de 3 ani, în timp ce pentru ingratitudine, termenul este de un singur an.
Ingratitudinea este definită de lege prin trei cazuri specifice: atentatul la viața părintelui sau a unei persoane apropiate, comiterea de fapte penale, cruzimi sau injurii grave, precum și refuzul nejustificat de a oferi ajutor material de bază unui părinte aflat în nevoie. În cazul în care termenul de un an este depășit de la momentul în care părintele a aflat despre fapta respectivă, instanța va respinge cererea de revocare fără a mai analiza fondul litigiului.
O altă modalitate de a recupera bunul este anularea donației, care vizează nereguli apărute încă la momentul semnării actului. Donația poate fi declarată nulă dacă părintele a fost indus în eroare, păcălit sau constrâns prin amenințări. De asemenea, lipsa discernământului din cauza unei boli grave sau a unui tratament care afectează capacitatea de înțelegere poate duce la nulitate. În cazul imobilelor, dacă contractul nu a fost încheiat sub formă autentică la notar, se aplică nulitatea absolută.
Procesul judiciar se desfășoară la judecătoria din raza imobilului și poate dura între unu și doi ani în prima instanță. Dacă acțiunea este admisă, proprietatea revine donatorului prin notarea în cartea funciară. Totuși, există un risc major: dacă copilul a vândut deja imobilul unui cumpărător de bună-credință, acesta este protejat de lege. În această situație, părintele nu mai poate recupera casa, ci are dreptul doar la contravaloarea acesteia de la donatar.
În cadrul sistemului juridic românesc, actele de proprietate sunt reglementate strict pentru a asigura certitudinea tranzacțiilor. În cazul donațiilor, Codul Civil impune o protecție a donatorului prin mecanismele de revocare, dar și a terților prin regulile privind dobândirea de bună-credință. Această echilibrare între dreptul de a recupera un bun și protecția cumpărătorilor este esențială pentru stabilitatea patrimoniilor și a circulației bunurilor imobiliare.