Bucureștiul se confruntă cu o competiție extrem de strânsă pentru locurile de cazare în căminele studențești, având cel mai scăzut grad de acoperire dintre marile centre universitare din România. Deși capitala oferă cele mai multe locuri în număr absolut, raportul dintre studenți și capacitatea de cazare este cel mai nefavorabil, indicând o presiune uriașă asupra infrastructurii disponibile pentru tinerii din mediul academic.
Conform unei analize realizate de Cushman & Wakefield Echinox, în București există aproximativ 37.000 de locuri destinate unei populații de aproape 188.000 de studenți. Această situație duce la un raport de 5,1 studenți pentru fiecare loc de cazare disponibil în capitală. În comparație, Iașiul prezintă o situație mai echilibrată, având un grad de acoperire de 28,9%, în timp ce în București acest procent scade la doar 19,7%.
Situația este similară în alte orașe universitare majore, însă Bucureștiul rămâne cel mai afectat. În Cluj-Napoca raportul este de 4,6 studenți pe loc, în Timișoara se înregistrează 4,3 studenți per loc, iar în Iași cifra este de 3,5. La nivel național, cele patru orașe studiate, care includ și Cluj-Napoca, Iași și Timișoara, reunesc peste 361.000 de studenți, dar oferă doar circa 80.000 de locuri în total.
Din perspectiva costurilor, tarifele pentru cazarea în căminele publice din București variază între 50 de euro și 80 de euro pe lună. Pentru studenții care optează pentru căminele private, prețurile sunt semnificativ mai ridicate, pornind de la peste 100 de euro și atingând pragul de 300 de euro pe persoană pe lună. Diferențele de preț depind de serviciile oferite și de unitatea de cazare aleasă.
Vlad Săftoiu, Head of Research la Cushman & Wakefield Echinox, subliniază că analiza potențialului pentru proiecte de cămine private trebuie făcută specific pentru fiecare oraș. El menționează că, pe lângă numărul de studenți și capacitatea actuală, factori precum starea căminelor, nivelul chiriilor, locația, transportul și alte opțiuni de locuire sunt esențiali. În prezent, aproximativ 94% din locurile identificate se află în căminele publice, restul de 6% fiind reprezentate de sectorul privat.
Această problemă a locuirii reflectă o presiune constantă asupra sistemului de învățământ superior din marile orașe din România. În contextul în care cele patru centre universitare menționate concentrează împreună 62% dintre toți studenții din țară, lipsa locurilor de cazare adaugă o dificultate suplimentară pentru mobilitatea academică. Deficitul de locuri în căminele publice forțează studenții către piața privată, unde costurile sunt mult mai mari.