Orele de Religie din sistemul de învățământ românesc rămân un subiect de intens dezbatere, fiind marcate de numeroase controverse legate de modul în care profesorii abordează subiectele de credință. Mărturiile unor foști elevi și ale unor părinți dezvăluie practici care variază de la predarea unor concepte morale de bază până la episoade de violență fizică sau presiuni psihologice exercitate asupra elevilor și familiilor acestora.
Unii foști elevi au relatat episoade de violență directă, precum cazul unui preot care i-a pedepsit pe doi colegi care s-au certat pentru o șapcă. Acesta i-a pus pe elevi să își dea palme, iar când nu a fost mulțumit de forța aplicată, i-a luat de păr și i-a lovit capul de bancă. Alte mărturii descriu metode de pedepsire prin izolare, unde elevii care refuzau materia erau forțați să stea pe holuri, în condiții de frig, fără acces la bibliotecă sau alte săli libere.
Presiunile au fost resimțite și de către părinții care au decis să își retragă copiii de la această disciplină. Un părinte a susținut că, după decizia de a scoate fiul de la orele de Religie, a fost supus unei campanii de insistență de o lună de către școală. Aceștia au fost acuzați că creează un precedent negativ sau că elevul nu va învăța morală, fiind chiar arătați cu degetul de către dirigintă și profesorul de Religie în fața colegilor.
În ceea ce privește conținutul, au apărut controverse legate de abordarea subiectelor de sexualitate și contracepție. Unii elevi au raportat că la ore li s-au prezentat imagini explicite despre avort sau informații eronate. Alte relatări indică faptul că utilizarea prezervativului era prezentată ca fiind un păcat mai grav decât relațiile sexuale în afara căsătoriei. Totodată, au existat situații în care elevii non-ortodocși au fost amenințați cu iadul de către profesori.
Pe de altă parte, există și experiențe pozitive cu profesori care au încurajat gândirea critică și dialogul despre știință și credință. Unii elevi au apreciat profesorii care comparau diverse viziuni asupra lumii sau care permiteau discuții libere despre teologie și evoluție. Acești educatori au reușit să creeze un mediu în care religia era prezentată nu ca un set de dogme impuse, ci ca un subiect de reflecție intelectuală și culturală pentru adolescenți.
Disciplina Religie a fost introdusă în școlile românești în secolul al XIX-lea, odată cu modernizarea învățământului sub autoritatea statului. După o perioadă de absență în timpul regimului comunist, când învățământul a devenit laic prin reforma din 1948, materia a revenit în școli după Revoluția din decembrie 1989. În prezent, programa pentru Cultul Ortodox este reglementată prin norme oficiale care includ și teme moderne, precum digitalizarea sau inteligența artificială.