Problema violenței în mediul școlar este adesea tratată abia după ce un incident grav a avut loc, ignorând semnele timpurii de conflict. Dr. Andreea Petecilă, medic primar psihiatru la Spitalul de Neurologie și Psihiatrie Brașov, avertizează că intervenția trebuie să înceapă mult mai devreme. Specialistul subliniază că o societate care discută despre violență doar după producerea unei tragedii este una care intervine prea târziu în procesul de prevenție.
Familia joacă un rol crucial în modul în care un copil învață să își gestioneze furia, frustrarea sau dezamăgirea. Dr. Andreea Petecilă avertizează că părinții nu trebuie să confunde sprijinul cu justificarea comportamentului problematic. „A-ți apăra copilul nu înseamnă să-i justifici orice comportament. A-l iubi nu înseamnă să-l convingi că are întotdeauna dreptate”, punctează medicul psihiatru, insistând pe necesitatea unor limite clare.
Pentru a gestiona emoțiile fără agresivitate, specialistul propune trei principii fundamentale de comunicare pentru copii. Acestea includ faptul că furia este o emoție permisă, dar violența nu este o modalitate acceptabilă de exprimare. De asemenea, frustrarea, respingerea sau umilința nu pot justifica răzbunarea, iar limitele și autoritatea pot fi contestate fără a recurge la amenințări sau la acte de agresiune.
Responsabilitatea nu revine exclusiv familiei, însă nici profesorii nu pot gestiona singuri aceste situații fără sprijin instituțional. Dr. Andreea Petecilă menționează că autoritatea nu reprezintă abuz, disciplina nu este umilire, iar limitele sănătoase nu încalcă drepturile copilului. Cadrele didactice au nevoie de instruire practică, proceduri clare și acces rapid la specialiști pentru a putea proteja elevii și a gestiona conflictele într-un mod eficient.
În ceea ce privește procedurile administrative, semnalarea unui incident nu trebuie să rămână doar o simplă formalitate birocratică. Dr. Andreea Petecilă recomandă ca orice sesizare să declanșeze o evaluare reală și, dacă este necesar, o intervenție concretă. O simplă înregistrare fără măsuri adaptate nu rezolvă problema, lăsând riscul de agresiune neschimbat pentru ceilalți elevi din cadrul clasei.
Gestionarea comportamentului dificil în școli necesită o colaborare între familie, instituții și specialiști pentru a evita etichetarea prematură a copiilor ca fiind violenți. Miza principală nu este doar sancționarea după incident, ci capacitatea adulților de a recunoaște semnalele de alarmă. Fără o implicare coordonată și o identificare timpurie a dificultăților, instituțiile de învățământ riscă să rămână într-o poziție de reacție întârziată în fața violenței.